…sau mancare congelata, semipreparata, mancarea de la bufet sau de la cantina. In urma cu mai putin de un an, am hotarat ca nu voi scrie despre asta. M-am razgandit. Multe dintre rezolutiile de acum sase ani, cand am lansat blogul, de acum doi ani sau chiar de anul trecut s-au schimbat.
Acum sase ani, imi doream nimic mai mult decat sa inspir oamenii sa gateasca acasa. Mi se parea ca an de an se accentueaza tot mai mult renuntarea oamenilor, a familiilor, la obiceiul atat de frumos si sanatos al unei mese cu mancare de casa, impartita cu cei apropiati. Dupa aproape sase ani de blogging si de lectura a multor altor site-uri si bloguri romanesti, am inceput sa ma intreb cu ce este mai buna, de fapt, mancarea pe care o gatesc majoritatea oamenilor acasa la ei, fata de cea de la fast food, mancarea semipreparata, congelata etc.
Cum ar trebui sa fie mancarea de casa?
In primul rand, gatita cu dragoste. Cred ca acest ingredient de baza inca isi gaseste locul in aproape toate bucatele gatite de gospodinele (sau „gospodinii” :P) din Romania. Am convingerea ca aproape fiecare dintre oamenii care gatesc acasa, pentru cei dragi lor, o fac cu dorinta de a rasfata, de a face o bucurie, de a imparti un moment de calitate. Poate veti rade sau vi se parea de necrezut, dar aceasta energie pozitiva chiar influenteaza gustul mancarii, mai mult decat ar putea sa o faca orice aditiv alimentar.
Mancarea de acasa ar trebui sa fie gatita cu responsabilitate. Responsabilitate fara de sanatatea celor care o vor manca, responsabilitate fata de mediu, fata de bugetul familiei, fata de bunul mers al lucrurilor pe planeta si in tara asta (stiu, suna bombastic, dar voi detalia mai departe, argumentand fiecare afirmatie).
Mancarea de acasa, sanatatea si bugetul familiei
E de la sine inteles ca daca mananci prost, te vei simti prost, ba chiar la un moment dat trupul ar putea sa-ti cedeze. Ca sa mananci bine, insa, contrar tuturor preconceptiilor, nu ai nevoie de bani multi. Este suficient sa iti faci obiceiul de a gati cu produse de sezon.
Cu putina chibzuiala si destul de putin efort, poti pastra la congelator sau sub forma de conserve legume si fructe pe care le-ai luat aproape pe degeaba, pentru ca atunci cand e oferta maxima, pretul e minim. In acelasi timp, in momentul de varf al sezonului, legumele si fructele de sezon concentreaza maximum de beneficii nutritive, fiind mult mai valoroase pentru sanatate decat aceleasi legume cumparate pe timp de iarna de la supermarket.
Un obicei deopotriva de sanatos si economic este sa-ti faci cumparaturile direct de la mici producatori locali sau de la piata (dar dupa ce ai identificat taranii autentici, nu de la bisnitari).
Nu mai demult decat ieri am citit cateva randuri scrise de detinatorul website-ului aromesigusturi.ro: „Tot aud in stanga si in dreapta ca „nu gasim producatori, nu stim de unde sa-i luam, nu sunt producatori onesti”. Vreau sa spun celor care folosesc aceste scuze ca sunt doar atat, niste scuze. Daca vrei sa gasesti un producator atunci il cauti pana il gasesti, pentru ca pentru tine este important sa te hranesti cu hrana sanatoasa. Iar daca vrei sa vezi cat de onest este un producator mergi sa-l cunosti atunci cand ai un pic de timp liber. Asta va cladi increderea intre voi. Tu ca primesti alimente naturale sanatoase, el ca are un cumparator fidel.”
Cred ca multi dintre cei responsabili de hrana si bugetul familiilor lor chiar stiu sa se gospodareasca si ca iar cele mai bune si economice solutii. Ceea ce constienteaza regretabil de putini dintre oamenii care gatesc acasa, urmeaza acum.
Sustinerea producatorilor locali
Tot mai multi oameni cumpara de la supermarket aproape tot ceea ce pun pe masa familiei. Principalele criterii dupa care produsele sunt alese sunt aspectul si pretul. Intre niste rosii romanesti, crapate si de dimensiuni inegale, si niste rosii olandeze, calibrate la milimetru, lucioase si cu o culoare perfecta, vor iesi castigatoare ultimele. Mai ales ca, desi vin de peste mari si tari, de cele mai multe ori sunt mai ieftine decat produsele autohtone. Intre laptele la punga, produs de o fabricuta dintr-un orasel la doar 30 de kilometri de locul in care te afli, si laptele ambalat in cutii frumoase, imprimate cu familii fericite plimbandu-se pe pajisti verzi sub un cer uimitor de albastru, tot ultimele vor castiga.
Rosiile olandeze, crescute probabil pe un pat de carton, hranite cu chimicale si coapte la bec, nu vor avea niciodata gustul alor noastre. Cat de mult conteaza pentru romani faptul ca atunci cand le aleg, pentru ca sunt frumoase si satisfac nevoia de simetrie a majoritatii dintre noi, tocmai au contribuit cu putin ca un mic fermier roman sa isi inchida afacerea? Sau un biet taran cu mainile crapate sa renunte la a mai cultiva rosii in Romania, devenind capsunar prin alte parti ale continentului?
Cat de mult conteaza pentru romani faptul ca marii procesatori de lapte, cei care comercializeaza laptele in cutii frumoase, importa laptele din Ungaria, Polonia sau alte parti ale lumii, in timp ce micii producatori romani nu mai au unde sa il vanda? Multi ar zice ca cer cam multi bani pe litru. Adica 1 leu. Nu o sa fac comparatia cu litrul de coca cola, o sa va rog doar sa va ganditi la munca bruta pe care o implica cresterea animalelor, o munca pe care majoritatea dintre noi nu am face-o din diverse motive, principalul fiind ca nu am fi in stare. Sa ne gandim si ca vaca taranului, ca sa dea lapte, trebuie hranita si ea.
Nu demult, am citit un post emotionant pe blogul Menta si Rozmarin, care povestea despre uimitoarea solidaritate a italienilor fata de producatorii locali de Parmigiano Reggiano. Pe scurt: in mai 2012 un cutremur de mare intensitate a zguduit nordul Italiei, provocand pagube imense. Printre pagubiti au fost si producatorii locali de branza, consortiul producatorilor raportand pierderea a aproximativ 400.000 de bucati de Parmigiano Reggiano cantarind fiecare cate 40 kilograme. La aflarea vestii, intreaga comunitate italiana s-a mobilizat, de la simpli consumatori pana la patroni de restaurante. Branza a fost reambalata iar oamenii au contribuit, platindu pentru ea, la salvarea producatorilor locali si a unui brand de traditie pentru Italia.
Mi-ar place mult ca si intre noi, romanii, sa demonstram acest gen de solidaritate. „Mandru ca sunt roman” nu ar mai fi doar un slogan.
mihaela spune:
Rafi 
Mirel 
Corina Ureche 
Dana Burlacu Visternicu 
lauralaurentiu 
Sidonia Toncean 
jollyca 
jollyca 
Andreea 
Marius 
Lasă un răspuns