Cautare in site
x inchide

Postul ortodox, dincolo de salamul de soia

Adaugata la de

Din cate stiu eu, cea care nu am postit niciodata, despre postul ortodox, acesta inseamna o perioada de abstinenta si meditatie. Abstinenta inseamna sa te abtii. Adica sa rabzi de foame, sa iti infranezi pornirile sexuale (da, abstinenta sexuala este obligatorie in postul ortodox), sa te abtii sa injuri sau sa gandesti rau cuiva.

Postul ortodox nu inseamna sa iti umpli stomacul cu „eugenii”, asa cum a facut un cunoscut al meu, care de pe urma postului s-a ales si cu un diabet. Nu inseamna nici sa te ghiftuiesti cu sarmalute de post, de fapt nu inseamna sa mananci atat cat sa te saturi! Pe scurt, post inseamna burta goala, sa mananci cat sa nu mori de foame si nu orice: uleiul este permis doar in anumite zile (consultati calendarul ortodox, veti constata ca am dreptate), vinul rareori.

burger vegan, burger de post

Mai raman vegetalele fierte sau coapte, fara adaus de ulei, painea si mamaliga. Cine vrea cu tot dinadinsul sa respecte postul ortodox, fara indoiala ca poate supravietui cele sase – sapte saptamani cu acestea, cu conditia sa nu atinga senzatia de satietate niciodata, pentru ca postul nu inseamna imbuibare.

Probabil ca exista persoane intr-atat de religioase incat respecta toate cele despre care am scris deja si care mie imi par cu neputinta de respectat. Nu inteleg, insa, de ce nu se inmultesc in perioada postului ortodox facerile de bine, de ce nu am constatat niciodata mai multa empatie intre oameni. Nu inteleg de ce abstinenta de la mancare impusa de BOR (sau de dogma religioasa in sine) credinciosilor nu a fost inlocuita in zilele noastre cu o perioada in care sa asistam la o adevatata emulatie a faptelor bune.

Acum doua zile, intr-unul din cele mai populate orase din Romania, o batranica de 83 de ani a fost externata din spital in pijama si-n picioarele goale, intr-o dimineata in care erau minus trei grade. Batranica, dezorientata, a plecat pe jos si a bantuit jumatate din orasul cel populat, la o ora cand toata lumea misuna catre serviciu. S-a intersectat cu mii de oameni, unii pedestri ca ea, altii in masini. Am convingerea ca jumatate din oamenii aceia tineau post. Nimeni nu a intrebat-o pe batrana ce e cu ea, unde ar trebui sa ajunga, nimeni nu a poftit-o la un ceai cald, intr-o cofetarie sau o cafenea. Nici bunii ortodocsi, nici ceilalti.

Batranica asta, dupa ce a strabatut jumatate din orasul cel mare, a ajuns pe un camp de la periferie si a murit de frig. Nu va ascund ca am plans si ca ma incearca lacrimile si acum, in timp ce scriu. S-a intamplat in timpul postului ortodox si asta ma revolta si mai tare. Fara a acuza pe nimeni, nu suntem nici unii mai buni decat ceilalti. M-am gandit daca s-ar fi putut intampla acelasi lucru in orasul meu. Cred ca da si mai cred ca am ajuns sa fim mai lipsiti de empatie decat cainii.

Si-mi mai amintesc ceva, momentul in care am inteles ce inseamna cu adevarat ipocrizia: cand bunica mea a murit, inmormantarea s-a nimerit sa fie intr-o zi de post. Pentru pomana, am avut atat mancare „de dulce”, pentru gurile mai pacatoase, cat si de post, pentru niste matusi evlavioase si pentru popa. Matusile au mancat ceea ce li se pregatise, popa a cerut carne. I-am spus „parinte, am pregatit si mancare de post”. El mi-a zis „Nu, nu, eu vreau cu carne”.

Asadar, as aprecia ca cei care comenteaza malitios, atunci cand public in timpul postului ortodox cate o reteta neconforma, sa se abtina. In primul rand pentru ca tonul malitios nu cadreaza cu postul, degeaba ai mancat cartofi cu zeama lor daca nu ai pic de toleranta si nu iti poti infrana pornirile rautacioase. Iar atunci cand ii mananca buricile degetelor ca sa scrie, totusi, ceva pe aceasta tema, sa se gandeasca inainte cand a fost ultima data cand au facut o fapta buna. Dar buna cu adevarat si absolut dezinteresata.

Va multumesc, hai sa fim mai buni, mai toleranti si in loc de liber cugetatori si religiosi, hai sa fim doar oameni si-atata tot.

Instagram @lauralaurentiu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

18 comentarii la Postul ortodox, dincolo de salamul de soia

  1. SavoriUrbane spune:

    Felicitari! Sunt intrutotul de acord. Este jenanta goana dupa cofeturi de post.

  2. Un cititor ortodox spune:

    Filocalii (o mica greseala). Mea culpa

  3. Un cititor ortodox spune:

    Remarc pornirile dvs. impotriva BOR pe care-i adunati claie gramada in aceeasi oala stimata doamna.Daca aveti ceva impotriva postului si a lipsei de savoare in mancare sa stiti ca gresiti amarnic.Daca un preot cere de dulce, e strict problema lui, dar nu toti sunt la fel si nici nu trebuie catalogati dupa faptele celui cu care v-ati intersectat.
    Un preot de la biserica unde mai merg din cand in cand ne sfatuieste asa inainte de post : Incercati macar in perioada postului sa nu judecati pe nimeni deloc si o sa vedeti cata liniste personala puteti dobandi. Si nu uit nici indemnul sau de a fi milostivi pt. semenii nostri si ai ajuta.
    Da, e greu sa nu judeci pe nimeni deloc mai ales ca traim intr-un secol in care emanciparea, egoismul si fatarnicia atinge cote maxime. Daca si-ar face fiecare un proces individual al constiintei va realiza cat conteaza propria persoana in raport cu celelalte. As zice un covarsitor raport de peste 95% vis a vis de propria persoana si familie.Haideti sa mai punem in balanta si micile placeri ale vietii fiecaruia, oare unde ajunge cota?
    Oare uitati stimata doamna ca firea umana este plina de patimi? Si cele mai multe pornesc de la imbuibarea pantecelui, cititi sfaturile Sfintilor Parinti din Fliocalii sau macar sfaturile Parintelui Arsenie din Cararea Imparatiei (lucrarea sa de capatai).
    Eu personal ma straduiesc sa tin toate posturile si nici nu mor de foame nici nu-mi fac sangele amar cu ce bunatati culinare mai exista pe lumea asta si cu ce sa ne mai delectam in ziua urmatoare.
    Cand sufletul este prins in placerea gargantuelica a miilor de arome si delectari a papilelor gustative nu se va putea impotrivi trupului pe care Sfintii Parinti il numesc : vrajmas milostiv si prieten viclean.
    Biserica nu obliga pe nimeni sa posteasca, obligatia vine din hotararile Sinoadelor ecumenice a toata lumea si din exemplul personal al vietii mantuitorului nostru Iisus Hristos.
    Oare calugarii si calugaritele din multele manastiri cum rezista acestui aspru regim alimentar si nici nu cad pe capete dupa terminarea lui?
    Stimata doamna va rog nu judecati postul dupa experientele altora ci incercati-l asa cum e cu mancare aspra de post, bunatate, milostenie si mai ales smerenie.As fi curios apoi ce parere veti avea.
    Rog toti cei care postesc dupa capul lor: cereti dragilor parerea unui duhovnic si sfaturile sale nu tineti posturile ca fatarnicii care etaleaza pe tot locul ca postesc si ce lupta mare duc si ce mari recompense asteapta din partea lui Dumnezeu.
    Postiti in sufletul si inima voastra si iubiti-va aproapele ca pe voi insiva. Si rugati-va. Si fiti milostivi.
    Retete de post sunt cu duiumul, dar postul intradevar nu da dezlegare la ulei decat rareori.De dezlegare la zahar si miere sincer nu am auzit e vorba doar de dezlegari la ulei sau vin.

    Haideti sa incercam sa fim mai buni, mai milostivi si mai smeriti.

    Doamne ajuta !

    • Catalina spune:

      Stimată doamnă Laura!

      Îmi pare rău că viziunea dvs per ansamblu, despre Ortodoxie este cea despre care ați scris mai sus. Îmi permiteți să vă fac două recomandări de cărți? „Ziua Arhanghelului Mihail” și „Nesfinții Sfinți”. Sunt două cărți de excepție în literatura rusă. Cu siguranță v-ar cuceri și sunt sigură că vor mai schimba câte ceva din peisajul descris. Se pliază foarte frumos și pe ceea ce ați scris dvs. Eu cred că dacă cineva ar citi cele două cărți, ar înțelege și Ortodoxia. O seară frumoasă!

      • lauralaurentiu spune:

        Stimata doamna Catalina, regret ca ati inteles ca viziunea mea despre ortodoxie ar fi negativa. Eu am o problema cu institutia numita BOR, in niciun caz cu convingerile religioase ale majoritatii romanilor. Consider ca fiecare om are dreptul la propriile convingeri si le privesc cu toleranta, atata vreme nu incearca sa le impuna si altora si mai ales daca acele convingeri nu indeamna individul la extremism.
        Va multumesc pentru recomandarile de carte, voi aprecia intotdeauna o carte buna. Promit ca o sa le caut.

      • Mihaela spune:

        Sa ma bag si eu in discutie. Adica ? Laura, in casa ei, in bucataria ei a gatit, pe blogul ei a postat reteta , cu ingredientele pe care a avut chef sa le cumpere din banii ei, si niste entitati s-au gasit sa comenteze ca e cu branza si nu-i cu praz? Astia, credinciosilor, bigotilor, ati auzit de toleranta, ati auzit sa respecti regulile casei in care ajungi, ati auzit de expresia cand esti la Roma, poarta-te ca romanii? Daca un om in casa lui gateste melci si eu nu mananc cine imi da mie dreptul sa-l critic, sa comentez? Nesimtirea, lipsa de educatie.

    • maria spune:

      Dumneavoastra,domnule „cititor ortodox”, va grabiti a judeca….daca ati fi citit cu rabdare si fara tendinte apriori critice,ati fi realizat ca doamna Laurentiu adreseaza aceleasi indemnuri cititorilor,catre cumpatare si bunatate sufleteasca.Doar ca o face din considerente pur omenesti si nu pe baza indemnurilor bisericii.Biserica ce,cu sau fara voia dumneavoastra,reuseste in ultima vreme sa starneasca multe critici.Prin atitudinea si necumpatarea fetelor bisericesti!

      • un cititor ortodox spune:

        Draga doamna Maria

        Credeti-ma am trecut si prin tendinte aproape de extremism si habotnicie. Noroc cu sfaturile unui duhovnic priceput. Tin la parerea d-nei. Laura si la indemnul dansei la bunatate si cumpatare asta e si intentia mea. Atrag doar atentia sa nu devenim involuntar prea extremisti.

    • lauralaurentiu spune:

      Stimate cititor ortodox, va multumesc pentru comentariu. Nu resping niciodata opinii diferite de ale mele, cu singura conditie sa fie exprimate civilizat, iar mesajului dumneavoastra nu ii pot aduce nici cel mai mic repros din punctul de vedere al politetii.

      Mai mult decat atat, as zice ca in multe privinte nici macar parerile noastre nu sunjt contradictorii, ba dimpotriva. De aceea, o sa incerc sa va raspund punctual.

      1. Dezaprobarea mea fata de BOR nu are legatura neaparat cu postul. Va rog sa fiti nepartinitor, incercati sa faceti abstractie de faptul ca acest articol este publicat pe un site de retete culinare. Nu am nicio problema cu „lipsa de savoare in mancare”, asa cum ati spus dumneavoastra, atunci cand este impusa de o dieta recomandata de medic, de o alegere personala si chiar de convingerile religioase. Respect foarte mult alegerile fiecarui om in parte, pe ale musulmanilor de a nu manca porc, pe ale evreilor de a consuma doar alimente cosher si pe ale ortodocsilor de a respecta rigorile postului ortodox, cu singura conditie sa o faca cu adevarat, asa cum postul o cere, nu cu salam de soia si nici cu prajituri facute cu tot felul de surogate.

      Revenind la dezaprobarea mea fata de BOR, are legatura cu faptul ca toata conduita bisericii s-a indepartat enorm de spiritualitate. In drumul pe care il parcurg de la mine de acasa spre centrul Timisoarei, in numai 2-3 kilometri au aparut in ultimii ani 7 biserici. Una dintre ele, intr-o piata agroalimentara si la numai 300 de metri de aceasta, nu mai putin de 3 biserici intr-o singura curte, a fostului depou de tramvaie. Asta in conditiile in care in spitalele din oras oamenii dorm deseori in acelasi pat, in conditiile in care spitalul de copii functioneaza intr-un imobil aflat sub litigiu si de unde este posibil sa fie evacuat si chiar penitenciarul e suprapopulat.

      Cele trei biserici de la fostul depou de tramvaie au cupole aurite si eu ma intreb ce s-a ales cu legamantul de asceza al primilor crestini? Daca biserica are fonduri, de ce nu le intoarce catre cetate, sub forma unor investitii cu beneficiu social? Stiu, imi veti spune ca bisericile sunt investitii in spiritualitate. Eu zic ca mai bine o biblioteca.

      2. Regret ca impresia dumneavoastra a fost ca as judeca pe cineva in articol, cand de fapt indemnul meu era tocmai la toleranta si ii rugam pe cei care au ales sa „posteasca” (ghilimelele sunt pentru a sublinia faptul ca prea putini din acestia postesc cu adevarat) sa nu ii judece pe cei care au alte alegeri. Acest articol este o reactie la comentariile negative ale unor persoane care se declara cucernice si care incearca sa-i converteasca pe altii cu „garbaciul virtual”. Deci, sa ne intelegem: nu eu, pacatoasa, am intrat pe un site ortodox ca sa comentez negativ la articolele despre postul ortodox, ci aceste persoane „prea cucernice” au intrat pe un site de retete culinare ca sa-mi atraga atentia (nu tocmai politicos) ca este post.
      Marturisesc ca am zambit cand ati pus emanciparea pe aceeasi treapta cu egoismul si fatarnicia. :) Chiar asa sa fie, e blamabil sa fii emancipat? Cine ne vrea oare ignoranti?

      3. Comiteti o eroare grava considerand ca eu indemn la imbuibare. Dimpotriva, in articolul meu am scris destul de clar ca „postul nu insemna imbuibare”. Am mai scris si ca postul „nu inseamna sa mananci atat cat sa te saturi!”. Si-am mai scris ca „postul inseamna o perioada de abstinenta si meditatie. Abstinenta inseamna sa te abtii. Adica sa rabzi de foame, sa iti infranezi pornirile sexuale (da, abstinenta sexuala este obligatorie in postul ortodox), sa te abtii sa injuri sau sa gandesti rau cuiva.” V-as ruga sa imi spuneti cu care dintre afirmatiile mele despre post nu sunteti de acord.

      In ce ma priveste, sunt o epicureana declata, recunosc ca postul nu e de mine, asa ca nici macar de fatarnicie nu ma puteti acuza :). Nu consider ca trupul imi este vrajmas, nici prieten viclean, dimpotriva, incerc sa il determin sa-mi ramana un prieten sincer pentru o perioada cat mai lunga.
      Dar inca si mai multa grija am de spirit. Il „hranesc” cu carti bune, cu momente de arta, imi bucur papilele cu lucruri frumoase, incerc sa-mi pastrez spiritul viu, original si iscoditor. Incerc sa nu cred orbeste tot ce mi se spune si verific informatiile pe care le primesc indiferent de sursa din care vin.

      4. In continuare imi dati exemple din viata lui Iisus Cristos si a calugarilor si calugaritelor care postesc si nu mor. Fara indoiala ca nu va muri nimeni (sau aproape nimeni) din cauza postului. Repet, nu judec, ci respect alegerile acestor oameni. Sa tina postul cum se tine, cu paine si cu ciuperci coapte pe plita, fara adaus de ulei, cu zeama de vegetale, cu mamaliga goala, nu cu crenvursti de soia. Iar in timpul acesta sa se abtina si de la viata sexuala, sa petreaca aceste saptamani in meditatie si rugaciune si absoluta smerenie. Cineva care a mancat timp de 7 saptamani carnati de soia, timp in care a dusmanit din toate puterile sufletului lui chinuit, a injurat si a inchis ochii la suferintele aproapelui sau, nu are dreptul moral de a se lauda ca tine post. De fapt, cine tine post il tine pentru sine, nici macar nu mentioneaza acest fapt altora.

      4. La fel ca si mine, va incheiati mesajul cu un indemn la umanitate. E tot ce imi doresc si eu: sa fim oameni, sa deschidem ochii atunci cand unii dintre semenii nostri mai putin norocosi sunt in suferinta, sa fim toleranti. Indemnul meu are mai putina valoare decat al dumneavoastra, pentru ca eu ma declar liber cugetator? Sincer, nu cred.

      5. In ce priveste „retetele de post”, simpla lor cautare, dupa parerea mea, vine in contradictie cu dogmele postului ortodox. Atunci cand cauti dupa retete, inseamna ca vrei altceva, ca nu cauta nimeni cu se fac cartofii fierti. Nu, omul ala vrea altceva, vrea diversitate, adica e nemultumit cu faptul ca tine post si vrea sa si-l „indulceasca”. Iar postul, revin, nu inseamna sa-ti faci dieta mai usoara si nici mai placuta. Inseamna sa te lepezi de placerile trupului, ati afirmat-o si dumneavoastra.

      Mea culpa, am verificat si aveti dreptate, expresia „dezlegare la dulce” nu se refera la zahar si miere, asa cum am crezut eu, ci la alimentele de origine animala. O sa corectez in articol si ma bucur ca ati subliniat si dumneavoastra, care evident cunoasteti rigorile ortodoxe mai bine decat mine, faptul ca in timpul postului ortodox nu este corect sa se consume ulei decat in anumite zile, care sunt insemnate in acest sens in calendar.
      6. In incheiere, o sa imi permit sa va citez, pentru ca sunt 100% de acord cu cele afirmate de dumneavoastra:

      „Haideti sa incercam sa fim mai buni, mai milostivi si mai smeriti.

      Doamne ajuta !”

      2015-03-12 19:09 GMT+02:00 Disqus :

      • ionela spune:

        Dati-mi voie sa-mi exprim si eu parerea despre post: chiar daca sunt mentionate in calendar dezlegarile la vin si ulei, biserica ortodoxa nu obliga la post aspru pe toata lumea. Asa cum spunea si cititorul ortodox, fiecare e bine sa se sfatuiasca cu parintele duhovnic in privinta postului pe care il tine. Ca regula generala e abtinerea de la lactate, oua si carne. Se tine cont de sanatate, de domeniul se activitate si si posteste cu constiinta pregatirii sufletesti pentru intampinarea anumitor sarbatori, in amintirea Patimilor Mantuitorului. Nu inseamna ca daca nu postim fara ulei, nevointa noastra e zadarnica, nu, se face dupa puterea fiecaruia in impreuna lucrare cu faptele bune. Sa cautam calea de mijloc. Eu nu postesc ca sa cad din picioare, postesc cum pot (de cele mai multe ori cu ulei) astfel incat sa imi pot indeplini si celelalte indatoriri. Sa nu ducem la extrem postul! Daca nu postesc fara ulei, nu mai postesc! E ca si cum am zice, daca nu pot fi mereu om, mai bine sa nu mai fiu! Fiecare o face dupa putere, in impacare cu sine insusi si, mai ales cu semenii. Imi pare rau ca v-ati smintit de anumite aspecte di biserica, nu uitati ca toti suntem oameni, supusi pacatului! Sa ne amintim ca Hristos a fost vandut de un ucenic de-al Lui, iar Petru, care era cel mai ravnitor dintre toti apostolii, s-a lepadat de Hristos de 3 ori! Inchei multumindu-va pentru minunata reteta de post pe care am executat-o astazi si am savurat-o fara sa ms imbuib, multumind lui Dumnezeu ca ne-a dat atatea oportunitati ca sa postim si oameni minunati, ca dumneavoastra, care sa ne inspire! Marturisesc ca si eu caut retete de post, dar nu pentru ca nu sunt multumita cu postul aspru, pe care, poate nu-l ti, ci pentru cs exista posibilitatea diversificarii si pentru ca atat pot eu.

      • un cititor ortodox spune:

        Draga doamna Laura Laurentiu

        Va rog nu ma intelegeti gresit si nici nu luati personal afirmatiile mele. Nu va acuz de fatarnicie sau imbuibare ci evidentiam realitatea cruda a vremurilor noastre intr-o viziune generalizata.

        Eu lucrez intr-un restaurant din Cluj, cu un flux mare de clienti si pot sa-mi fac o personala impresie generala de cata lume posteste sau nu. As zice in jur de 10 % din cei care calca pragul restaurantului. Doar ortodoxia cere un post mai aspru, nu cel impus de conducerea BOR actuala ci cel impus la sinoadele ecumenice de peste 1000 ani. Catolicismul in schimb da liber unui post mai lejer iar cultele cu provenienta protestanta il neglijeaza.

        Subliniez inca o data (generalizand), exact cum comenteaza si Ionela, sfatuiti-va cu un duhovnic priceput cum si cat puteti posti in functie de puterea fiecaruia. Desigur decizia de a posti sau nu revine fiecaruia si nici nu trebuie dusa la extremism.

        Degeaba ne avantam intr-o lupta aspra si apoi ne retragem plini de frustrare ca nu suntem *vrednici* de a tine un post sau suntem mai pagubiti dupa post decat inainte de a-l incepe.

        La fel cum nu toti oamenii nu se satura cu aceeasi cantitate de mancare, doar unul se satura cu 100 gr, altul cu 200 gr, altul cu 500gr la fel se poate tine postul dupa puterea fiecaruia, sub indemnul unui duhovnic, gradual si la un moment dat unii dintre noi vor reusi sa tina un post *by the book* :).

        Citez pe Parintele Arsenie Boca : **Postul nu e un regim al stomacului, o chestiune de silueta, ci e o cale spre mantuire.**

        Un alt mare Parinte duhovnic, Parintele Cleopa precizeaza : **Postul de mâncare de dulce şi chiar de vin este rânduit de Biserică pentru toţi, dar după putere (…) Iar dacă cineva este bolnav, bătrân sau neputincios să asculte de duhovnicul lui şi să postească după cum poate.

        (…) Să ştiţi şi aceasta, că postul este de două feluri. Post trupesc, adică înfrânare de la mâncare pe un timp limitat, cu scopul de a ne ruga mai curat lui Dumnezeu şi de a ne stăpâni firea. Al doilea, este postul sufletesc, adică înfrânarea limbii, a ochilor, a auzului de la cele rele; a mâinilor să nu lucreze vreun păcat şi, mai ales, pofte şi tot felul de răutăţi care ies din inimă şi a voinţei ca să nu accepte săvârşirea veunui păcat.**

        Limita intre evlavie si habotnicie intradevar atarna de un fir de par si de aceea ca si fiinte rationale ni s-a dat un liber arbitru si vointa de a alege .

        Eu personal recunosc ca sunt un mare pacatos, dar pentru mine si familia mea ma straduiesc sa tin posturile dupa puterea mea si la unele indemnuri ale unui parinte duhovnic.

        Prin citatul din sfintii Parinti referitor la trup : **vrajmas milostiv si prieten viclean** subliniam la precedentul comentariu firea patimasa a corpului omenesc. Degeaba postim daca nu constientizam si patimile care ne invaluie pe fiecare deoarece acestea coplesesc vointa. Patimile care le pomenesc Sfintii Parinti sunt : Iubirea de sine, lacomia pantecelui, desfranarea, Iubirea de arginti si lacomia de avere, mania, intristarea, acedia, frica, invidia si mandria.

        Fiecare trebuie sa ne gasim masura cu care luptam impotriva lor.Cu putin se ajunge la mai mult.

        Sunt dator la aceasta discutie pentru ca sesizez ca nu am fost inteles cum mi-a fost intentia initiala de a mai comenta putin :))
        Evident nu exista padure fara uscaturi dar exista si oameni mai vrednici dintre fetele bisericesti cu care ne putem sfatui in privinta postului.Plata este individuala si puterea unui exemplu bun ne poate motiva.

        E post, haideti sa facem fiecare cate o mica fapta buna in aceasta perioada, dupa puterile fiecaruia, indiferent daca postim sau nu.

        Nu va transmit pupici doamnelor ca sa nu ma acuze sotia de desfranare :)) ci va zic un : ** saru mana**.

  4. Laura P spune:

    Buna observatie ati facut! Ca intotdeauna la obiect! Din pacate, e o constatare trista, dar cat se poate de reala ca uitam sa mai fim oameni si ne impiedicam in dogme, nu stiu daca e ipocrizie cat e obcurantism. Legat de partea nutritionala a postului, asa cum ati spus si dvs. cu eugeniile, nici macar aceasta parte nu este tinuta corect, adica oamenii se indoapa cu cartofi si paste fainoase, cu pateuri vegetale pline de aditivi dubiosi si alte produse de genul, care pot face mai mult rau decat bine. Ce sa mai zicem de partea spirituala atunci? E inexistenta…
    Ar fi frumos daca preotii ar milita pentru mai multa omenie si bunatate intre oameni, venind ei primii cu exemple concrete in randul comunitatilor decat cu bagarea pe gat a unor dogme anacronice si inutile, caci dupa cum se vede nu ne fac mai „oameni”. Nu prea vad BOR sa se implice in ajutorarea orfanilor, a batranilor singuri si neputinciosi, in loc sa mai construiasca biserici, ar putea construi spitale,clinici si scoli sub patronajul lor, sa-si indrepte fondurile spre ajutorarea comunitatilor cu implicarea celor care fac parte din ea sub forma voluntariatului, cum fac unele organizatii religioase/umanitare in alte tari.

    • lauralaurentiu spune:

      Sa stiti ca nu de putine ori m-am intrebat daca nu cumva BOR primeste comisioane de la producatorii de „evlavie” frumos ambalata. Pentru ca nu vad de ce toate aceste produse nu ar putea fi catalogate drept „vegane”, in loc de produse „de post”. Daca te gandesti o clipa, iti spui ca un produs de post se vinde doar cateva saptamani pe an, unul vegan are un target mult mai larg, sunt oameni care au ales o dieta anume pentru tot restul vietii dar care nu au nimic de-a face cu ortodoxia.
      Iar despre spiritualitate, ce sa mai vorbim? In curtea liceului unde a invatat fata mea s-a inghesuit de curand o noua constructie. O biserica. Acolo se vor tine slujbe de pomenire, nunti si botezuri, in timp ce scoala isi va desfasura propriile activitati. Oare nu ar fi fost de mii de ori mai laudabil din partea BOR sa fi facut o cantina pentru copii? Zic si eu. :|

      • Laura P spune:

        Ar fi astia in stare :) ba chiar sa si spuna ca sunt sfintite :)) Cred ca de fapt produsele marcate ca fiind de post sunt accesibile tuturor si familiare ca denumire. O mare parte din populatie, mai ales din mediul rural si in varsta sunt convinsa ca nu stie ce inseamna vegan. In plus cred ca e si o nuanta aici, „de post” e asa mai popular pentru tot omul, iar „vegan” vezi-Doamne e ceva mai exclusivist, un trend intrat de curand pe piata romaneasca, desi exista de zeci de ani ca si stil de viata. Doamneee, exact acelasi lucru s-a intamplat si in zona liceului unde invatam eu, acuma vreo 7-8 ani cand inca eram la liceu, a aparut peste noapte ditamai biserica, inghesuita intre blocuri, nu va spun ca era total inestetica, sufoca balcoanele saracilor locatari, si au mai si sacrificat un loc de joaca pentru copiii, construind ditamai biserica exact pe acel loc, in loc sa renoveze acel parculet, sa-l doteze cu locuri de joaca noi, era mult mai ieftin. Eram si eu revoltata la acea vreme, mi se parea o constructie inutila si am intrebat-o pe profesoara de religie ce parere are despre noua constructie? Si spune : „Da ce-ai vrea draga, sa se construiasca o carciuma? Lasa sa fie biserici cat mai multe si mai putine baruri”. Bine, raspunsul nu m-a surprins, nu ma asteptam din partea ei la mai mult.:) E trist, ca nu investesc in proiecte utile. Cat despre cantinele in cadrul scolilor, erau ceva ce-mi doream inca de cand eram si eu eleva, intotdeauna am detestat chioscurile acelea din scoli, cu covrigi si cornuri de proasta calitate facute prin te miri ce beciuri si garaje, cu pufarini si cam atat. Unde mai pui ca patronul chioscului era unul din profesorii din scoala :)) Dar asta e o alta poveste :)

      • catalina spune:

        repetand o idee sustinuta mai sus: daca biserica s-ar ocupa cu ridicatul de spitale si cantine….cine ar mai propovadui povetele crestine? In cativa ani,in cateva generatii,ar fii oameni sanatosi,copii care mananca la cantina,dar s-ar uita rapid de Dumnezeu-de altfel aceasta se si doreste si ,dupa cum sigur observati si dvs.,in ultimii ani mai toata lumea IL uita pe Dumnezeu…asa ca sa ne gandim ca statul roman are responsabilitatea sa se ocupe de scoli,cantine si spitale si BOR are responsabilitatea de a ne ajuta sa nu-L uitam pe Dumnezeu.

      • lauralaurentiu spune:

        Stimata doamna, amintiti-va de faptele primilor crestini, cei care nu aveau alta avere decat hainele de pe ei, tot castigul si-l daruiau celor saraci, ii ingrijeau pe sarmani si-i invatau pe copii. Biblia e plina de aceste exemple, acestia sunt adevaratii sfinti, nu cei care chivernisesc averile dobandite de institutiile care au ajuns sa fie azi bisericile.
        As vrea sa cred ca Dumnezeu sta in faptele bune si in iubirea aproapelui, nu in zidurile bisericilor cu cupole aurite. Daca avem nevoie de atatea ziduri ca sa ne aduca aminte de Dumnezeu, oricum, tot efortul e degeaba. :)

  5. alina spune:

    Buna!
    Eu una nu pot decat sa multumesc pentru o asemenea scriere pentru ca numai adevar graieste.. eu nici nu mai traiesc in Romania, nici nu am mai tinut post de mult timp, im schimb am simtit cum e sa imbratisezi usor, treptat, adevaratele valori… cineva de acasa (pt ca tot acasa e pt mine Romania) imi spunea ca tine post si ca nu stie ce sa mai manance, apoi imi povestea cu invidie cum a vazut niste haine tare frumoase la o prietena, plangandu-se apoi ca ea nu are timp si bani pt asa ceva.. iar eu incercam sa ii explic ca nu, nu am plecat din tara ca sa imi fac vila cu n etaje in satul din care am plecat (cum fac toti cei care au plecat de acolo, iar lumea tare se mira si bucura ca eu nu am vila ca toti ceilalti, ceea ce pt ei inseamna ca imi merge tare prost), ci pt ca asa mi-a fost drumul, sa imi cunosc jumatatea peste hotare si sa o urmez.. ideea e ca pe dvs va admir pt ca transmiteti cititorilor cum e sa valorizezi ce e mai important in viata asta.. iar vorbind de batranici… cand eram la facultate in Bucuresti, tare imi mai placea sa le cumpar toate zambilele si ghioceii pe care le vindeau pe strada si sa le trimit acasa, sa nu mai stea in frig… pt ca mereu ma gandeam ca nu as vrea sa o vad pe bunica mea asteptand pe strada sa vanda cate o floare.. respect, Doamna Laura Laurentiu! Alina

    • lauralaurentiu spune:

      Alina, iti multumesc pentru mesaj. Si ma bucur sa constat ca mai sunt si oameni printre romani, chiar daca (sau tocmai de aceea) nu sunt habotnici. Oameni care apreciaza valorile corecte :).