Cautare in site
x inchide

Vineri, 11 :)

Adaugata la de
Sper ca titlul nu va inspira chestii neplacute; e de bine :). Va sa zica, m-am trezit azi foarte de dimineata, caci raportat la metehnele personale ora 8 e… cu noaptea-n cap! Nu, nu era noapte, era un soare placut, pana cand s-a incalzit aparatul de cafea deja devenise caldut si afara iar in bucatarie plin de lumina. Pana si zapacitele mele se rasfatau motaind incantate de acest neasteptat deliciu primavaratic.
zapacitele

Buun. Acum ar trebui sa inceapa lista ingredientelor… ia-o de unde nu-i! :)) Ce-i cu acest articol care se potriveste ca nuca-n perete, cum o fi aparut asta pe un blog al unei blogeriţe care ofera deja de vreo doi ani de zile, cu precizie si foarte la obiect reţete ca la ma-sa, la soacra-sa sau la ma-sa lu’ fiica-sa acasa?

Iaca ce-i: ieri, consultand cu mare bagare de seama lista referrerilor din ultimele ore, caci doresc sa stiu ce anume ii aduce pe cititorii mei aici, am constat ca venisera un numar destul de insemnat de pe situl Evenimentul Zilei. Curiozitatea ma-mpinse sa aflu cum de ma onorasera cei de la evz.ro cu un link, si am descoperit un articol dedicat blogosferei culinare romanesti, Românii învaţă să gătească în blogosferă. Autoarea articolului zicea asa: „Printre cele mai apreciate bloguri şi site-uri culinare se află: gospodini.blogspot.com, chez.mazilique.ro, savalaura.blogspot.com, www.cevabun.ro, www.lauralaurentiu.ro, www.prajituratort.ro, www.gourmandine.ro, www.e-retete.ro, edithfrincu.blogspot.com, adamache-laura.blogspot.com…”, fiecare cu linkurile de rigoare. Nici nu apucai eu bine sa ma dezmeticesc din surpriza unei asemenea insemnate si neasteptate recunoasteri, ca ochii imi fugira mai la vale, la comentarii. Oamenii ziceau de una, de alta, ca bloggerii gatesc bine, altii ca nu, ca n-au habar de nimic, in fine, dau de urmatoriul comentariu:

„Am gasit uneori in unele bloguri cate o reteta de-ti puneai mainile in cap! Aveau loc adevarate catastrofe in combinatii si daca te impingea necuratul sa le spui ceva, iti dadeai foc la valiza! Au sarit odata pe mine o gasca de goblenarese ce imparteau pesemne acelasi blog, de am zis ca am nimerit intr-un stup cu albine. Remarc, cu placere ca blogurile recomandate de catre evz, sunt ale celor care intradevar se pricep la bucatarit. Le-am „rasfoit” pe toate si chiar stiu ce spun. Eu spre exemplu, folosesc reteta de blat-pandispan cu cacao a Laurei Adamache, am vazut retete bune tare cu secrete de preparare multe si in blogul Laurei Laurentiu, desi mi se pare cam tafnoasa. Oricum decat sa luati retete de pe cine stie unde mai bine intrati pe aceste bloguri si sigur veti gasi ce cautati.”

Hopa! In primul rând, mulţam de apreciere, autorul (autoarea) acestui comentariu consideră că are ce găsi pe blogul meu… dar că sunt cam ţâfnoasă! :)) Si uite asa m-am trezit reflectand: drept e, de foarte multa vreme am renuntat la obstinatia de a placea tuturor, e ceva irealizabil, nepractic si daca te incapatanezi, poate fi si frustrant. Numai ca cititorii mei nu sunt oricine si lor chiar doresc sa le plac. Probabil ca am gresit, m-am gandit ca ofer mult din timpul meu si din tot ceea ce stiu, fara sa-mi dau seama ca ofer putin din mine insami. Ma refer la faptul ca din tot ceea ce am scris pe acest blog, prea putin permite cititorilor sa ma cunoasca asa cum sunt.

Incercand sa fiu atat de obiectiva pe cat se poate, mi-am pus urmatoarea intrebare: ce impresie imi creaza mie cucoana care a scris toate astea, acceptand ca nu as cunoaste-o? Pai, in mod clar, e gurmanda. Gateste pentru placerea personala. Posteaza pe blog  dintr-o anumita doza de narcisim, adora sa se simta apreciata. Clar, nu e lipsita de umor, ca-mi vine-a rade cand citesc unele postari, mai vechi, dar cu trecerea timpului s-a pragmatizat de la o postare la alta, retetele au devenit parca tot mai bune iar scriitura tot mai impersonala. Iaca, uneori ii mai ia la trei pazeste pe comentatori, drept e ca unii o provoaca, altii dau cu batu-n balta iar altii nu stiu sa scrie romaneste, dar e total neprofesionist sa se ia cu ei de guler, mult mai elegant si mai practic ar fi sa le stearga comentariile celor care deranjeaza si sa le interzica accesul.

Imi asum toate cele de mai sus, de aceea am hotarat ca de azi incepand, sa schimb ceva. Retetele isi vor pastra caracterul pragmatic, pentru ca asa trebuie sa fie, sa ofere informatii precise, cantitati, ponturi etc. Dar am inaugurat azi o noua categorie, care se numeste „de-ale mele”. In aceasta categorie imi doresc sa public articole mult mai personale decat am facut-o vreodata, pana acum. O sa va spun cum ma simt, poate o sa povestesc despre „zapacitele” mele, Maya si Lucky, despre fiica-mea, despre barbatu-meu si, desi nu o sa dezvalui cu exactitate ca sunt exact in „zilele alea”, poate ca anumite ţâfnoasă. :)) Pana la urma sunt si eu o muiere, cum ar fi spus bunicu-meu, fie iertat, cu bune si cu rele.
Ei bine, sa revin: muierea asta care sunt si-a facut un espresso scurt si tare, asa ca in fiecare dimineata. A deschis fereastra de la bucatarie si Maya s-a grabit sa vina sa o salute:

maya 11 februarie

(Afară de salut, mai mult ca sigur că Maya i-a mai spus „Mă, ce stai acolo cu nasu-n cafea, nu vezi că fac „sezi”? Te doare mâna să-mi dai un biscuite?”)
Lucky are ceva de spus si ea: „Las-o mă, viseaza inca, nu vezi că incă nu s-a trezit? Mai bine vino si ajuta-ma cu covoru’ ” – care „covor” a fost odata un pres pe care cineva l-a asternut in casuta-i, dar ea l-a cam ros si a mai ramas din el doar ceea ce se vede:

lucky 11 februarie

Muierea cu nasu-n cafea si-a udat plantele aromatice pe care le cultiva ca orice bucatar care se respecta (bine, ea nu e inca bucatar, dar i-ar place sa fie, gradinita de plante aromatice si vreo doua cutite profi sunt primele atribute de profesionist pe care le poseda):

bagheta 064
bagheta 063

Le merge bine, nu?

De cu seara, era pregatit prefermentul pentru baghete, asa incat in dimineata asta  a mirosit foarte frumos in casa:
bagheta 11 februarie

(Promit reteta pentru baghetele astea cat de curand.)

S-a mai fiert azi si o minunatie de gulas, care alaturi de bagheta proaspata a fost pacatos de bun. A-propos, voi mancati gulasul cu lingura sau cu furculita? :)) Niciodata nu mi-e clar, asa incat le pun pe masa pe toate. Lingurile alea cu dungulite pe maner, cred ca au existat mai in fiecare casa. :) Eu mai am cateva desperecheate, mostenire de la mosu’ si de la baba si sunt preferatele mele.
lingurile preferate
Langa gulas am turnat un vin tulburel, de casa, intr-un pahar ieftin, ca nu suntem boieri ca sa bem din pahare de cristal in fiecare zi (nici vin nu bem in fiecare zi). Deci, vinul ignobil, dar curat si placut piscator la limba, paharul ieftin, lingurile vechi de cateva zeci de ani, mancarea buna, firu’ de cimbru tuns din fereastra, bagheta crocanta si parfumata… azi ma simt tare bine, vad viata frumoasa, deci – liber la comentarii! :))
mancarica ll
Sa ne-auzim cu bine!
Instagram @lauralaurentiu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

54 comentarii la Vineri, 11 :)

  1. Robescu Adriana spune:
    14 mai, 2012 la 07:14

    Nu stiu cum, dar am terminat de citit avind lacrimi in ochi.Sa fie de la cutitul pe care si eu il am dela ai mei; sa fie paharul colturos, vechi de vreo 10 ani de care chiar m-am plictisit si zic ca nu e feng-shui…Tacimuri cu dungulite nu am avut, dar totul, inclusiv mincarea din farfuria ta ,imi aduce aminte de vremuri cind eram cu adevarat fericiti si simpli.Ca sa nu mai zic de catei… si eu am .3.Ii iubesc de numa-numa’.Si vin la fereastra exact ca Maya ta.Sa stii ca am observat in bucataria ta  chestii care se gasesc si la mine:vesela Oxford albastra si romantica, minerele mobilei, din ceramica si cu floricele , servete , si mai multe care ma fac sa ma simt la mine acasa privindu-te.Nu am KitchenAid, da’las’sa fii tu prima!Imi face mare placere sa vin la tine ! PS : cit despre articolul la care faci referire, zic ca e ok, poate persoana nu a cunoscut femei de prin Banat…!Ca toate’s asa: harnice, frumoase, durdulii, si tifnoase cit sa nu te plictisesti  de atita dulceata! Cu drag, Adriana (Bucuresti)

    Răspunde
  2. Roxana spune:
    7 aprilie, 2012 la 18:59

    Si noi mai avem tacamuri din astea…

    Răspunde
  3. Lavinia Rezmerita spune:
    7 martie, 2011 la 08:58

    laura esti grozava! stilul tau de a-mi atrage atentia este intr-un mare fel! adica uneori controlez activitatea ta si de mai multe ori pe zi…ca poate poate ai mai postat ceva:) as vrea sa te intreb ce fel de seminte ai plantat in gradinuta ta aromatica ,pt ca arata superb plantele tale! si unde le tii de obicei! ma intereseaza foarte tare pt ca plantele mele nu traiesc..:( o zi faina!

    Răspunde
    • Anonim spune:
      7 martie, 2011 la 09:40

      Am tarhon, rozmarin, menta, busuioc si cimbru. Intr-un ghiveci am ceapa ciorii. De curand am semanat o mana de seminte de coriandru (din cele pentru gatit) si mi-au rasarit 3 plantute. Acuma arata si mai frumos, au mai crescut si sunt tufoase, cu toate ca le „tund” periodic pentur cate-o reteta. Le tin intr-o jardiniera lunga in fereastra bucatariei care e orientata spre sud.

      Răspunde
  4. pinkypinky spune:
    20 februarie, 2011 la 16:18

    Buna laura, sunt noua pe blogul tau, si foarte nepriceputa in ale bucatariei…..cu toate astea m-am ‘incumetat’ la clatite banatene…si, surpriza, au iesit suuuuper. toata familia a fost incantata. acum nu stiu ce sa zic…o fi norocul incepatorului…saptamana viitoare incerc fursecuri fine …si te anunt. oricum super, super retete. iti multumesc .

    Răspunde
  5. Camelia Abalasei spune:
    18 februarie, 2011 la 09:42

    Buna Laura. M-a amuzat teribil postarea ta, de fapt asta a si fost motivul pentru care am intrat si eu sa comentez…desi te „shpionez” intr-u deliciul familionului meu (cupii de 4 si 8 ani, sot si chiar a patrupezilor Spike – copia masculina a Mayei tale si Max).
    Odata vreau sa iti zic ca imi sunt dragi postarile tale tafnoase si au loc de cinste alaturi de cele ale altor cateva blogo-culinarese…..apoi am si eu tacamuri de alea, chiar si cutit de ala am si eu ;).
    Asa ca pupam tafnoasa si imi pare bine ca ai decis sa ne arati mai mult si mai multe despre tine.

    Răspunde
  6. Irina spune:
    17 februarie, 2011 la 12:23

    Genial, nu stiu cand ai fost tafnoasa, dar ideea cu „de-ale mele” e geniala. Cred ca fiecare avem zile si zile si cui nu-i place ce scrii are optiuni nelimitate pe alte site-uri. Eu personal iti urmaresc munca si opera, si ma inspir (in limita timpului) din retetele tale.
    Irina

    Răspunde
  7. Lavinia Butaru spune:
    16 februarie, 2011 la 17:24

    Foarte frumos.Sunteti o doamna minunata si va multumesc ca impartasiti cu noi bucuriile dumneavoastra.

    Răspunde
  8. Alina Mirela3 spune:
    16 februarie, 2011 la 00:33

    parerea mea e ca tipa ti-a facut un complimet . atunci vezi pe cineva tzafnos, cand esti complexat si te vezi inferior. te-a numit asa , pt ca te vedea superioara ei ,si se uita de jos in sus. si a si demonstrat ca-i adevarat.

    Răspunde
    • Anonim spune:
      16 februarie, 2011 la 06:59

      :=)) Alina Mirela, e si asta un fel de-a vedea lucrurile! Indiferent ce o fi generat, insa, „complimentul”, eu vreau ca cei ce ma citesc sa se simta foarte bine si in largul lor pe acest blog, de aceea ma incapatanez sa consider in continuare comentariul ala o atentionare. Nu zic ca n-oi mai da cu batzu-n balta, ca de, sunt doar un om si inca unul a carui calitate principala nu e deloc diplomatia :=)), dar macar ma straduiesc sa raspund la toate comentariile (cu conditia sa nu gasesc sute, caz in care ma declar depasita de evenimente si basta!).

      Răspunde
  9. Andreea Tui spune:
    15 februarie, 2011 la 09:45

    Mama inca are 6 linguri si 6 furculite din-alea cu dungulite. Si lingurite. Primele tacamuri cumparate de ai mei pe vremea cand s-au luat … ehe! ce vremuri!
    Blogul (site-ul) acesta e savuros, mereu il urmaresc (l-am pus la blogroll) si voi urmari cu drag si peripetiile si pozele din familie.

    Răspunde
    • Anonim spune:
      16 februarie, 2011 la 06:55

      Andreea Tui, ce frumos, deci primele tacamuri ale alor tai au fost din modelul asta :) ?! Sa stii ca eu nu pot sa ma despart de ele, imi sunt dragi de tot si pe deasupra foarte solide si comode (asa cum azi nu prea se mai fac).
      Iti multumesc pentru ca ma citesti, te astept si in continuare! :)

      Răspunde
  10. Roxana Sakurai spune:
    14 februarie, 2011 la 19:47

    Buna,
    Si eu iti urmaresc mereu blogul,il am salvat si mereu bag ochiul pe aici,hiih.
    Esti tare comica, imi place mult cum scrii,binedispui omul,,cit despre”tifnoas(a)” o fi fost si „comentatorul” respectiv intr-o pasa proasta,hihihiih.
    Arata bine tot ce e la tine pe blog si cred ca de gust nici nu vreau sa ma gindesc ca sint o mare mincacioasa si culmea imi si place sa gatesc,hihiihih.
    Felicitari pt blog si tine-o tot asa!!
    Cit despre catelusa ta Maya ce fata de „tontuta” are in poza asta,e o scumpica…….as smotoci-o de urechiuse putin,hihihi.
    Ps-stau in Slough,Anglia,asta ca sa stii cine te viziteaza de aici,hihiiihii.
    Roxana.

    Răspunde
    • Anonim spune:
      16 februarie, 2011 la 06:52

      Roxana, deci ma citesti de departisor :)! Iti multumesc pentru interes si imi pare bine ca ai gasit suficiente motive ca sa stai aproape de acest blog. Te astept si in continuare cu drag!

      Răspunde
  11. Camelia spune:
    13 februarie, 2011 la 08:25

    buna!doamna draga, nu va cunosc, inca, si nici blogul nu il cunosc bine, inca- abia v am descoperit de vreo 2 zile, dar pot sa spun ca o sa mai stau o vreme(indelungata) prin preajma si ca o sa testez destul de multe retete de pe blog(ma asteapta deja o lista lungutza in bucatarie), ca imi place grozav la „cuconada”(adica sectiunile de comentarii) si ca abia astept sa va vad tafnoasa:).numai bine!

    Răspunde
    • Anonim spune:
      13 februarie, 2011 la 08:31

      Camelia, ma bucur ca ai descoperit blogul meu (te superi daca te intreb cum
      anume? sunt curioasa cum anume ajung vizitatorii aici) si sper ca sederea ta
      sa fie cat mai placuta. Astept cu interes comentariile tale si impresiile
      fata de retetele pe care ai hotarat sa le incerci.

      2011/2/13 Disqus

      Răspunde
  12. Roxana_constantin07 spune:
    12 februarie, 2011 la 19:04

    sunteti o femeie deosebita si presupun ca fericiti sunt cei care va au in preajma…va urmaresc blogul in permanenta…si intotdeanuna ma surprindeti…sunteti o gospodina desavarsita…

    Răspunde
    • Anonim spune:
      13 februarie, 2011 la 07:30

      Roxana, iti multumesc. Ai intuit perfect, ai mei sunt fericiti cu mine dar la fel de fericita sunt si eu cu ei :). Poate fiica-mea e cateodata sifonata ca sunt usor sarcastica si de, o fata de 20 de ani nu are cum sa nu cada victima, saraca ;)), dar n-ai grija, cand ma prinde la cotitura isi ia si ea revansa, asa mama, asa fata! :))

      Răspunde
  13. marina spune:
    12 februarie, 2011 la 15:48

    Beton articolul la fel si baghetele,despre gulas pot sa spun doar ca arata grozav pt.ca si daca-l voi gati nu voi manca din el deoareca nu mananc carne, cat despre faptul ca ai fost facuta tafnoasa avand in vedere ca a fost alaturi de o lauda la adresa blogului nu-ti bate capul prea tare.

    Răspunde
  14. paula spune:
    12 februarie, 2011 la 09:43

    Stimata Doamna,va doresc sa ramaneti la fel de ,,tafnoasa”ca pana acum si sa ne impartasiti din secretele dumneavoastra!Va caut in fiecare zi si va citesc si pentru mine sunteti o adevarata relaxare.Cat despre acele tacamuri:eu m-am trezit cu ele in casa parinteasca(am 45 de ani) si fiind stabilita in alta tara am ,,furat”de la mama o furculita din asta pe care o am cu mine…imi aminteste de casa copilariei.Sa fiti sanatoasa si bucuroasa asa cum bucurati si dumneavoastra pe altii!

    Răspunde
    • Anonim spune:
      13 februarie, 2011 la 07:27

      Paula, iti multumesc, se pare ca nu ma pot schimba, na, cu toate ca am avut cele mai bune intentii! :)) Si eu mananc cu religiozitate cu lingura aia, imi aminteste de cei dragi care nu mai sunt si in afara de asta simt ca mananc , domnule! astea contemporane abia de iti permit sa imbuci cate ceva pe varful limbii! :)

      Răspunde
  15. Miha spune:
    12 februarie, 2011 la 09:26

    Laura, am citit articolul cu sufletul la gura. :)) Mi-ai placut mult. Nu te-am considerat niciodata tafnoasa, dar de acum inainte te voi considera savuroasa, cu siguranta. :))) Zi buna sa ai!

    Răspunde
  16. Geta Veronica Blidar spune:
    12 februarie, 2011 la 09:24

    buna laura!intr-adevar esti deosebita,faci o munca extraordinara!tafnoasa cu siquranta nu esti ci realista.chiar imi amintesc de un comentariu de la pulpele crocante(care trebuie sa fie crocante!!)o doamna zicea ca sunt arse…..iar raspunsul tau a fost pe masura.eu le-as zice si mai si ,tu esti foarte draquta!Dumnezeu sa te tina sanatoasa si sa ne rasfeti cu bunatatile tale!

    Răspunde
  17. anonim spune:
    12 februarie, 2011 la 09:16

    Fain ca tii cont de comentariile cititorilor tai, dar nu vrem sa te schimbi, te vrem asa „tifnoasa” cum esti. Retete bune, foarte bune, foarte folositoare si celor plecati de la mama lor si asa isi mai aduc aminte de ele. Mie mi-ai adus aminte de tasche (la mine tashte, ca-s din Ardeal) cu pecmez. Pup eu cateii tai, pe amindoi, dar cel mai tare si mai tare pe Maya, ca avem si noi unul parca-i frate cu ea. In rest numa bine si cit mai multe retete tot asa de bune.

    Răspunde
  18. Jianumadalina spune:
    12 februarie, 2011 la 09:09

    buna „dimineatza” ! coffe a mea are aroma de ” Vineri, 11 :)” si mai vreau :).
    Citesc acest blog de cand era bebelus , l-am gasit intr-o zi cand aveam toata flota inecata , sunt din constanta :), si m-am indragostit de el , sotu’ , prietenii , ciutanelul mic ma apreciaza pt bunatatile pe care le fac , dupa un timp le-am dezvaluit secrectul , prea imi crescusera coarne :)))).
    Va multumesc in numele fam mele , sunteti o doamna de milioane iar retele transmit mult mai mult , au aroma de familie , de liniste , de fericire ……multa sanatate va doresc :).

    Răspunde
    • Anonim spune:
      13 februarie, 2011 la 07:24

      Madalina, iti multumesc si eu ca ma citesti, ca ai incredere sa gatesti dupa retetele mele si iti doresc tot binele din lume. Pai o sa mai pregatesc astfel de „cafelute” :).

      Răspunde
  19. Aphextwinz spune:
    12 februarie, 2011 la 09:02

    „Lingurile alea cu dungulite pe maner, cred ca au existat mai in fiecare casa”

    Al batrn al meu mananca exclusiv cu o lingura din aia, de la salata si musaca la ciorba :) Iaca nu m-am gandit ca e din zestrea amintirilor mai multora respectivul tacam.

    Am citit si eu articolul si doua trei comentarii, marturisesc ca mi-a parut rau, pe undeva, datorita unor chestiuni neinteresante pentru cazul de fatza, m-am umplut de nervi la cate ceva din ambele. Dar cum asta nu are legatura cu retetecalamama, succes in continuare si mai pune poze cu nebunele, ca nu le-am mai zarit de mult. Te tzuk.

    Răspunde
  20. Corinamanea spune:
    12 februarie, 2011 la 04:38

    sunt sigura ca epitetul ‘tzafnoasa’ vine de la cariera muzicala. unii cred ca artistii sunt figuranti si increzuti.
    si eu aveam la inceput prejudecati despre fetele care aveau bloguri si desi ma uitam des , ma atrageau mai mult retetele, nu proprietarele blogurilor.
    dar cu timpul, urmarind zilnic 2-3 bloguri m-am atasat si de ownere.
    sincer, de tine mi-a placut ,si-mi place f mult adica sigur cel mai mult,pt ca printre randuri se citeste clar onestitatea si buna credinta.mai precis, sinceritatea si lipsa de ipocrizie.
    si binenteles ,nu in ultimul rand umorul.
    mi-a placut articolul asta si am ras singura. esti cu adevarat teribila.
    felicitari pt tot ce faci si pt promptitudinea cu care raspunzi.

    Răspunde
    • Anonim spune:
      12 februarie, 2011 la 07:53

      Poate ca ai dreptate, Corina, la asta nu m-am gandit :). Adevarul e ca eu percep aceste doua laturi ale vietii mele – meseria respectiv gatitul – ca fiind foare distincte. Nici nu au de-a face nimic una cu cealalta, nici nu m-am folosit vreodata de faptul ca am o cariera muzicala ca sa obtin trafic mai mare pentru blogul meu si sigur, nici invers :)), pentru ca cei care ma citesc aici nu o fac pentru vocea mea. Dar e foarte posibil ca cineva care stie ca am o cariera muzicala, poate care m-a vazut doar privind in sus, catre scena :P, sa isi creeze o astfel de impresie.
      Iti multumesc pentru ca ma vezi asa cum ma vezi, e minunat :).
      Iti multumesc si pentru felicitari, ma voi stradui sa ma ridic la inaltimea asteptarilor tale si pe viitor.

      Răspunde
  21. Mari_sse spune:
    11 februarie, 2011 la 19:26

    nu mai pune la suflet vorbele izvorate din invidie, probabil, ale unei vulpite ptr care strugurii sunt foarte foarte acri; retetele tale sunt lumina si bucurie ptr cei care le citesc si privesc, iar ptr familia ta o un rasfat de care nu au parte multi; zapacitele tale sunt adorabile iar lucky parca este sora lui sasha – zapacita noastra de la bloc

    Răspunde
    • Anonim spune:
      12 februarie, 2011 la 07:45

      Ia te uita, deci Lucky a noastra are o sora pe care nu si-o cunoaste :P! Sa va traiasca Sasha! :)

      Nu e vorba sa fi pus la suflet, Mari, dar trebuie sa-mi asum o posibila greseala. O sa incerc sa fiu mult mai atenta cu raspunsul la comentarii, asta conditionat de timpul petrecut acasa, ca daca plec in concediu si cand ma intorc gasesc 300 de comentarii… brrr! Ma declar tafnoasa in avans! :))

      Răspunde
      • Luizi_p spune:
        12 februarie, 2011 la 17:17

        Pai al lui Lucky frate adoptat bash Sasha il cheama :)))) ce fain stau ele tolanite la soare…

      • Anonim spune:
        13 februarie, 2011 la 07:34

        Doua purcele grase si obraznice! :)) Ieri le-a plimbat Vuki pe amandoua, ce crezi, Lucky nu a mai vrut sa revina la vatra. Vuki a lasat-o afara si dupa vreo doua minute, a dat sa ridice poarta de la garaj. Cum s-a ridicat vreo 10 cm., zapacita asta mica s-a si infipt acolo, acum era disperata sa intre! :))

  22. Alina spune:
    11 februarie, 2011 la 16:34

    :))) mi-ai facut ziua buna.din nou. ti-am mai trimis un comentariu la inceputul anului – postat la cozonacul impletit – dar poate nu ai apucat sa il citesti. iti repet acum: trebuie musai sa scrii si o carte fiidca simt eu ca ar fi un real succes! n-o mai intind acuma fiindca tocmai am scos din cuptor spiralele – acum le-am facut cu branza si stafide fiindca merele a trebuit sa le fac azi compot pentru copil ( e la regim din cauza unei viroze digestive). Sunt curioasa cum au iesit, dar avand in vedere ca barbatu tace si infuleca, cred ca e de bine :))))
    te asteptam cu baghetele…sa le denumesti – Baghete Tafnoase – :)

    Răspunde
    • Anonim spune:
      12 februarie, 2011 la 07:41

      Alina draga, scuze pentru ca nu am raspuns la precedentul comentariu. Vezi, astfel de atitudini trebuie sa imi fi atras epitetul „tafnoasa” :)). Adevarul e ca-mi amintesc comentariul prin care cineva imi recomanda sa scriu o carte, l-am savurat indelung si m-am tot gandit ce sa raspund, pana… am uitat de el! Asa mi s-a intamplat si altadata, dar crede-ma ca nu a fost nici urma de intentie de a te ignora, comentariul tau mi-a picat foooaaarrte bine. :) Unii dintre cei care scriu se pare ca iau totul foarte personal si daca nu apuc sau uit sa raspund… :D

      Răspunde
  23. Carmen spune:
    11 februarie, 2011 la 14:14

    Bravo draga,felicitari.Ai si talent literar.Nu e motiv de suparare.De fapt tafnos nu e un cuvant urat.Ma mir ca a fost folosit avand in vedere ca la toate comentariile raspunzi cu amabilitate desi cred ca esti destul de ocupata.Tu dai asa clare indicatii plus postarile foto,ce sa spun eu te admir f f mult.Cel mai mult acum in sezonul rece folosesc Impletiturile pe care le fac pe rand in fiecare saptamana.Tare as fi vrut sa am o fata ca tine ,ca de varsta s-ar cam potrivi.Dupa ce te-am descoperit zilnic deschid sa vad ce ai mai scris si …sunt incantata.Indiferent de varsta tot timpul invat,mai ales la pensie….e timp destul.Iubesc si eu mult animalele,la fel nam si eu 2 fete,Ema un pechinez si Tuca un ciobanesc,numai ca la mine una e in casa si una afara,si mai am si un motan Alin.Te las ca nu vreau sa-ti iau prea mult din timp ca cine stie….ce mai prelucrezi pentru iubita ta familie.

    Răspunde
    • Anonim spune:
      11 februarie, 2011 la 14:52

      Carmen draga, ma bucur sa te stiu pe-aproape :). Asa e, tzfnos nu e neaparat un cuvant urat, chestia e ca acest comentariu, pe care nu l-am luat deloc ca pe un afront, mi-a atras atentia ca uneori poate m-am suparat pentru mult mai putin :)). Uneori am uitat sa raspund unor comentarii, alteori m-am iritat pentru ca mi s-a parut o exprimare mai nelalocul ei… na, nu-i bai! :) Important e ca am hotarat sa nu mai scriu o litera pe blog daca nu am fruntea complet descretita :). Scriu aici ca sa ma simt bine si ca sa transmit aceeasi stare si altora, nu ca sa ma iau de guler cu cineva.

      Răspunde
      • mihaela spune:
        12 februarie, 2011 la 11:40

        ma numesc Mihaela si da-mi voie sa-ti zic parerea mea sincera: ESTI EXRAORDINARAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

      • Anonim spune:
        13 februarie, 2011 la 07:32

        Mihaela, multumesc mult. :) Te mai astept si sper sa reusesc sa ma ridic la inaltimea asteptarilor tale si pe viitor.

      • doralina spune:
        13 februarie, 2011 la 11:01

        Imi place cum esti si de aceea te roog sa nu te schimbi;eu sunt mama a doi copii mici si mereu ma binedispun retetele tale;imi place umorul tau si cred ca daca ai prezenta retete doar fara sa adaugi din picanterii,mancarea ar iesi seaca,fara gust;

      • Anonim spune:
        13 februarie, 2011 la 12:19

        Doralina (ce nume frumos ai!) ma bucur mult ca reusesc sa te fac sa zambesti
        :), stiu ce istovitor poate fi sa ingrijesti doi micuti pentru ca si sora
        mea are doi baietei de varsta apropiata, foarte mici. Stiu ca nu ai mult
        timp liber si iti multumesc ca, din putinele momente inc are pot sa repspir
        linistita, sunt unele in care alegi sa ma citesti. Te mai astept cu mult
        drag.

  24. Laura Frunza spune:
    11 februarie, 2011 la 13:23

    Bravo, Laura, vazusem linkul de cand a aparut si m-am bucurat ca te-au trecut si pe tine. Eu urmaresc numai bloguri culinare cu suflet, ca sa zic asa, si al tau e cu siguranta unul dintre ele. Nu stiu cum de te-o fi vazut comentatorul respectiv tafnoasa, ca eu numai prietenoasa si deschisa te-am vazut. Dar macar o zis de bine ;-) Tine-o tot asa, incanta-ne cu retete, sa stii ca noi le si gatim, eu chiar fac multe, incerc pe cat posibil sa las si comentarii ca sa stii ca nu postezi degeaba, dar nu reusesc mereu. Profit insa acum de ocazie sa iti multumesc pentru toata munca pe care o depui in folosul comunitatii noastre :-) Si sa-ti traiasca si sotul si copilul si cateii si la mai multe ustensile profesionale.

    Răspunde
    • Melaniadanila spune:
      11 februarie, 2011 la 13:33

      Una dintre postarile cele mai reusite. Sau mai bine zis pe mine m-a fascinat! Gulasul? Nu stiu cred ca se mananca cu furculita ( eu il mananc cu lingura). Baguetele- pretioase!Sa ai un sfarsit de saptamana bun si un fericit San Valentin ( al tau).

      Răspunde
      • Anonim spune:
        11 februarie, 2011 la 14:55

        Multumesc, Melania. Si eu il manac cu lingura :)). Baguettes – de data asta le scrisei asa, chiar au iesit ca la ma-sa lor din hexagon :P! Iar despre „Valentinul” meu, ce sa zic, de ani buni ma tot intreb ce am facut sa-l merit? Caci nu sunt eu, in familia asta, jumatatea buna si mereu amabila, cu sufletul cat roata de la caruta! :)

    • Anonim spune:
      11 februarie, 2011 la 14:59

      Laura, iti multumesc mult, draga mea :). Chiar daca nu comentezi de fiecare data, „te simt” ca esti pe aici si ma citesti, iti multumesc pentru asta. Asa-i ca s-a format o comunitate veritabila in jurul acestui blog? :) Si eu am senzatia asta, de ceva vreme.
      De ce m-o fi vazut tafnoasa? Pai, probabil ca am fost :))! Uneori is cam scorpie, recunoasc :=)) !

      Răspunde
  25. mia elekes spune:
    11 februarie, 2011 la 13:22

    apoi laura draga io zic ca asta sa-ti fie tat necazu ca ‘aia’ te-a facut tafnoasa. stai linistita ca noi te iubim si asa tafnoasa cum esti, te pup

    Răspunde
    • Anonim spune:
      11 februarie, 2011 la 15:01

      Mia draga, eu iti multumesc pentru aceasta declaratie de dragoste neconditionata :). Nu stiu ce-o fi fost, „aia” sau „ala”, ideea e ca nu m-a suparat deloc, doar ca m-a facut sa iau hotararea de a renunta la modul strict macro al imaginilor prezentate :). Vreau sa las sa se vada si altceva, de azi inainte, afara de bucate.

      Răspunde

▲