Crumpi cu găluște

O alta mancare din seria “cu asta am crescut eu mare”, numai ca de data asta copilul nu sunt eu ci… mama, care declara ca pe lumea asta sunt doua feluri  de care nu s-a saturat niciodata, oricat ar fi mancat: unul e  clisa cu pită si părădaisă (slănina cu rosii si paine) si al doilea sunt acesti crumpi cu găluște. Amintiri frumoase despre mancarea asta, aflată la loc de cinste in reţetarele bunicilor bănăţene, are si soţul meu, care ii comanda babei lui, Daniţa, Dumnezeu s-o odihnească, sa-i faca “valjuske s krumpirom” (sarbeste = crumpi cu găluște), insistand că el vrea sa găsească in mancare mai multe găluște decat crumpi.

Ingrediente (pentru 4-5 portii zdravene):
8 cartofi (1,5 kg.)
2 cepe
1 ou mare
175 grame de faina (+ / -)
paprika dulce
un pic de patrunjel verde
50 ml. ulei
sare, piper
Preparare:
Cartofii si ceapa se curata si se spala bine.
Din ou, faina si putina sare se framanta un aluat neted, ca de taitei (se mai adauga faina pana cand aluatul are o consistenta asemanatoare plastilinei, poate ceva mai vartos. Daca aluatul e prea tare din cantitatea data de faina, probabil oul a fost cam mic si se poate adauga cate o lingurita de ou batut putin cu furculita, separat, framantand pana la obtinerea consistentei potrivite).
Cartofii se taie in cuburi si pun la fiert in apa cu sare:
Separat, se pune la fiert o alta oala cu apa, in care se vor fierbe găluștele.
Din aluatul framantat se rup bucatele de forma ovala, formandu-se găluștele. (Sotul meu ar fi preferat găluște mai mari, mi-a spus, probabil ca bunica lui le modela altfel, el mi le-a descris pe cele din varianta bunicii ca fiind lungi de aproximativ 5 cm., asemanatoare unor tigarete).
Cand apa pentru fierberea galustelor da in clocot, se adauga sarea (daca se pune sare de la inceput, momentul de fierbere al apei este amanat) si apoi toate galustele deodata. Se fierb aproximativ 4-5 minute, apoi se scurg si se pastreaza la cald:

 Cartofii fierti se scurg de apa in care au fiert si se pastreaza la cald si ei.
Ceapa se taie in pestisori fini si se caleste in ulei, impreuna cu o lingurita de sare, pana se inmoaie:

Imediat ce ceapa s-a inmuiat, se stinge focul, se adauga paprika si piperul (mai mult piper nu strica acestui fel de mancare), apoi cartofii si galustele fierbinti, impreuna cu verdeata:

Se amesteca bine, se potriveste gustul de sare si piper si serveste fierbinte. Merge de minune cu orice fel de muraturi, dar si cu compot de prune:

VN:F [1.9.14_1148]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)
Crumpi cu găluște, 5.0 out of 5 based on 2 ratings
  • Novelinadelorto

    Mma mia e de mult ca nu le fac…:D…mersi ca mi-ai adus aminte de reteta asta care se facea acasa la mama cand eram mica.Noapte buna

  • lauralaurentiu

    hehe! asa e, reteta veche de cand lumea, pliiiina de carbohidrati dar totusi atat de buna! :)

    sa-ti fie de bine, noapte buna si tie!

  • Ioana.Nagy

    Laura,

    si eu am crescut cu crumpi cu galuste, la noi insa galustele erau mai mari sau facuta o patura din care erau taiate lascute mai mari (patratele) in functie de cine din casa facea mancarea (bunica sau matusa)si aceasta mancare se servea la noi cu sos de rosii. Cand pleca tata in vreo delegatie (de el vine dintr-o alta zona unde nu se consuma astfel de mancaruri) se gatea musai asa ceva. La noi cred ca galustele nu se faceau cu ou si era considerata mancare de post asa ca mancam miercurea sau vinerea.

  • lauralaurentiu

    Da, si mama mi-a povestit ca in zilele de post bunica ei facea galuste din aluat fara ou, doar apa si faina, dar ca acelea erau putin mai pastoase, insa la fel de bune. E clar ca circulau mai multe varinate, chiar si bunica si matusa ta le faceau diferit, la fel, mama mi-a indicat sa rup cu degetele bucatele mici din aluat, sotul imi spune ca bunica lui le modela sub forma de tigarete… esential e gustul! :) E foarte bun cu sos de rosii, intr-adevar!

  • Fuat Gencal

    Çok güzel, çok leziz ve iştah açıcı görünüyor. Ellerinize, emeğinize sağlık.

    Saygılar.

  • pansy

    n-am mancat niciodata,dar arata tare apetisant.

  • Luiza

    e bestiala combinatia de arome…mi-ai trezit amintiri din copilarie cu reteta asta..am facut si eu ca imi era asa o pofta..:*

  • lauralaurentiu

    Sa va fie de bine, Luiza! Vuki zice "inseamna ca baietii or fost cuminti" ! :P

  • Oana A.

    O reteta de mancare ieftina si foarte gustoasa, am incercat-o si familia mi-a multumit. E reteta specifica Banatului? Nu am stiut de ea pana acum. Multumesc mult, Laura, ca si pentru celelelate bunatati.

  • silvana

    Bunica mea facea, pe langa crumpi cu galuste, sos de rosii … o nebunie. Si eu tot cu mancarea asta am crescut! De obicei vinerea o facea bunica si mai tarziu mama cand era zi fara carne.

  • Anonymous

    Buna! Si bulgarii din Banat mananca galuste cu cartofi, asa cum e si reteta ta. Mie imi plac la nebunie daca rad un pic de branza sarata deasupra,e bestial!!!

  • Anonymous

    In Ardeal, familiile mai sarace gatesc acest fel inlocuind galustele cu paste (macaroane, penne, tagliatelli). Cand totul e proaspat preparat, rezulta o mancare gustoasa si satioasa.

  • lauralaurentiu

    Oana, e o reteta specifica Banatului si Ardealului. Ma bucur mult ca ai avut succes cu ea, sa va fie de bine!

  • lauralaurentiu

    Silvana, intr-adevar e foarte faina, asa e! O sa incerc si cu sos de rosii.

  • lauralaurentiu

    Anonim, pai banatenii sunt banateni, de orice natie ar fi :) . Cred ca-s faine cu branza rasa.

  • lauralaurentiu

    Anonim – pai e mai economic sa faci galuste dintr-un ou si 175 de grame de faina, decat sa cumperi chiar si cel mai ieftin pachet de paste. :)

  • Anonymous

    La noi in Ardeal, traditional cartofii se fierb in coaja – gustul este mai "taranesc", mai putin fin (de unde si denumirea de "cartofi taranesti" pentru varianta fara galuste).

  • oli

    Cred ca este delicios, si este foarte indicat penru vremurile acestea. Am sa-l incerc cit mai curind.

    • Anonymous

      Oli draga, nu vei regreta, sa stii! Parca cel mai bun is cu compot de prune
      in loc de salata, dar na, chestie de gust!

  • CNX

    AAAA da’ bun ii, …. trebuie sa stiti ca baba mea (bunica) imi facea galuste cu crumpi si cu “zama de nylon”, o supa facuta din ceapa prajita, cu putina paprica iute si sare, peste care se pune cam un 600ml de apa. (iese cam de 2 soluri bune)

    adevarat ii ca mancata alaturi de un compot … nu te poti opri !

    • Anonymous

      CNX – aha, iata un comentariu de cunoscator! :) Babele noastre or facut din nimic ceva bun de ce linji pe deste, macar de-am pucea pastra stiinta lor :) . Cu compot de prune…. ooooof!

  • Anonymous

    Asa, asa! …”si bunica mea imi facea galuste cu crumpi sau si brandza sfaramata si sa manci pan’ ce destinji cu crastavieti acri din borcan(murati la soare – numa in apa cu sare, usturoi, marar); iar cu zama ramasa: “zama de nylon”, o supa dreasa cu ceapa prajita, si putina iutzala” …au! ca bine facea la stomac…, sa manci pana te dashcingi, si apoi sa te imburzi pa dreapta…, numa’ otzara(!)…, numa un pic sa te prinda somnu’ dulce al paorelui(!)
    Virgil’utz

  • Luna

    Imi aduce aminte de “granadir mars” , o mancare ce mi-o facea matusa-mea din Timisoara doar ca ea adauga si sos de rosii. Oricum foarte buna mancarea, chiar am sa fac in viitorul apropiat.

    • Anonymous

      Da, da, este o varianta si cu sos de rosii, foarte, foarte buna! :)

  • Teodor

    Laura, citesc de 4 (patru) ore incheiate blogul tau, pe care – vai mie! – abia acum l-am descoperit si… miracol: gasesc reteta asta, pe care o cautam de vreme buna! Mama mea, Zorca – fie iertata! – era din Santana si, in zilele de post (si nu numai, totul depindea de oua)), asta era mancarea pe care eu si fratele meu o preferam oricarei alteia. Iti multumesc din suflet pentru ca scrii, pentru ca dai din darul tau cu generozitate si celorlalti, pentru ca aduci Banatul, atat de drag mie, cu toate bunatatile lui, la poarta sufletelor noastre!

    • Anonymous

      Teodor, ma bucur nespus sa te stiu printre cititorii mei. Stia Zorca,
      Dumnezeu s-o ierte, ce-i bun :) . Asa e, daca faci galustele cu oua, mancarea
      devine de dulce, daca faci o coca sipla cu apa si faina si rupi galuste
      marunte din ea, e de post, dar nu mai putin gustoasa. Buna cu sos de
      paradaisa, buna si cu compot dar si cu muratura :) .
      Iti multumesc mult pentru cuvintele pline de caldura, te mai astept cu mult,
      mult drag!

      2011/3/25 Disqus

  • Doina

    Este si mancarea copilariei mele,nascuta si crescuta in familie de sarbi,mancare pe care o prefer oricarei fripturi…..si eu rup un pic mai mari galustele si cateodata mai fac pe langa ele sos de rosii,incearca. Precis o sa-ti placa.
    Azi am facut savarine, tot cu pesmet ca ale tale. Nepoteii mei le-au mancat pe nerasuflate.
    Felicitari pentru toate blogurile postate. Toate retetele sunt grozave. Poate pt ca iubesc Timisoar si imi place tot ce tine de Banat !

    • Anonymous

      Doina, am facut si eu cu sos de rosii mancarica asta, minunata! Iti
      multumesc mult pentru felicitari si pentru atentia pe care o acorzi acestui
      blog. Te mai astept cu mult drag!

      2011/4/30 Disqus

  • erika

    Laura ma bucur foarte mult ca am gasit blogul tau cu minunatele retete de pe vremea bunicii pe care si mama mea le facea cand eram acasa ,eu acum traiesc in Spania si imi aduc aminte de foarte multe ori da mancarurile pe care le facea mama ca in Banat ,eu sunt de langa Timisoara ,din Gataia ,si imi facea de multe ori ,crumpi cu galuste si tasche cu gem ,vai dar mult mai imi pacea .Acum ca am gasit blogul tau incerc si eu sa fac intr-o zi ,sper sa imi iasa .

    • Anonymous

      erika draga, sunt convinsa ca o sa-ti reuseasca retetele! Ma bucur sa te stiu printre cititorii mei! :)

  • Ada

    Ceau,  Laura, si  felicitari  pentru  retetele  pe  care  ni  le  impartasesti,  si  eu  sunt  banateanca,  si  eu  am  crescut  cu  mancarurile  astea !
    Sotul  meu  ti-a  descoperit  reteta de  ghiveci, cautand  ceva  ,, mai  altfel ”- e  un  gurmand  si  ii  place  sa  gateasca – si  asa  am  dat  de   blogul   tau . . . minunate  retete,  asa  cum  se  facea  mancarea  ,,  mai  demult “  si  era  asa  de  buna  !
    Luna,  Granadier ( primul  a  se  scrie  cu  umlaut,  adica  2  puncte  deasupra  si  se  citeste  ,, e ” ,  da´  eu  nu  am  tastatura  potrivita  pentru  a  scrie  in   germana ) Marsch,  adica  Marşul  grenadierului ( nu  stiu  de  ce  se  numeste  asa  ! ),  e  altceva  ( Laura,  o  stii ? ) :  se  face  un  aluat  de  clatite  mai  gros  si  cu  mai  multe  oua  (  eu,  oricum  pun  5-6  oua  si  la  clatite . . . asa,  sa  fie  ! ),  se  pune  putin  ulei  pe  fundul  tigaii  si, cand  e  incins,  se  toarna  toata  compozitia, se  da  focul  la  mediu  si  cu  lingura  de  lemn  se  amesteca  incontinuu  si  in  toate  partile  prin  aluat,  pana se  incheaga  bine,  capata  culoare  usor  maronie-aurie  si  se  formeaza  mici  cocoloase . Noi  mancam  mancarea  asta  nemteasca  (  strabunica  mea  era  nemtoaica ) cu  compot  sau  turnam  sirop  de  fructe,  facut,  bineinteles, in  casa, din  ala  gros,  aromat  si  dulce - mancarea  e  de-li-cioa-sa !  Luna,  am  dreptate ?
    Laura,   cred  ca  ai  scoase  CD-uri  cu  muzica,  nu ?  Cand  mai  ai  timp  si  de  retete  ?!
    Felicitari  inca  o   data  pentru  ce  faci  aici  si  spor  la  treaba  !

  • Blog

    Salut,

    Ne face placere sa te invitam sa te inscrii in revista blogurilor pe http://www.allblogs.ro .

    Beneficiezi de promovare gratuita a blogului prin inscrierea in http://www.allblogs.ro, care are un numar mare de indexari, impartite pe categorii, ajuta la cresterea popularitatii web a blogului in algoritmii de calcul al motoarelor de cautare. Blogul devine mai popular prin afisarea de linkuri catre acesta, afisarile atragand vizitatori targhetati.
    Cu cat exista mai multe linkuri catre un web site, cu atat importanta web siteului este mai mare in “opinia” motoarelor de cautare.

    Numai bine,
    echipa allblogs.ro

  • Kori

    stau si citesc retetele tale si parca ma intorc in trecut:) Muream dupa crumpii cu galuste si mereu o bateam la cap pe bunica sa-i faca. Ea nu-i zicea “crumpi cu galuste” , o numea “mancarea saracului” :) ), si eu credeam ca saracu mananca cea mai buna mancare:))

    • Anonymous

      Intr-adevar e o mancare grozav de buna, dar si ieftina in acelasi timp, avea dreptate bunica ta. :) Si dreptate ai si tu, si saracii aveau acces la ceva gustos si satios pregatind asa ceva :) .

  • mihaela

    reteta asta imi aminteste de bunica mea ,maica cum ii spuneam,si nu ma mai saturam de mancarea asta

  • Cristinaflorina_iovi

    Draga, Laura, multumesc ca mi-ai reamintit! Imi ploua in gura cand ma gandesc la ele! :) ) Nu le-am facut de mai bine de sase ani, de cand s-a dus tata, dar, ce minunatie sunt!!! iar daca, la final, pui totul intr-o cratita, sau tava termorezistenta, ii dai deasupra un praf de pesmet, doua galbenusuri batute cu smantana, niste branza (sau cascaval) afumata, rasa pe deasupra, cu feliute de paradaisa (de gradina, altfel – nu!!!) – e dezmatz curat!!! :) ) Toate cele bune! Cu drag, Cristina. 

  • Flora

    Doamne! Imi ploua in gura cand ma gandesc la ele, Laura! 
    Nu le-am facut de vreo sase ani, de cand s-a dus tata! Si daca, imi permiti (te rog!), la final, le  pui intr-o cratita, le dai doua galbenusuri cu smantana si niste feliute de paradaisa!  :)) Is (sunt) un dezmatz total!!! 
    Dumnezeu sa ne dea tuturor ceea ce avem nevoie! LA MULTI ANI! 

  • Cupcakescupcakes17

    Buna ! Ne poti arata cum sa facem kurdokolac .Am obresvat ca tu gatesti mancare ungureasca si de curand am vizitat Covasna si am cumparat si a fost foarte bun.
    Gina

  • marta_caty

    Arata ..destul de bine..! O sa incerc si eu ..:x

  • ema

    Cand ati spus de compotul de prune mi-ati amintit de bunica mea (odihneasca-se in pace) care facea un compot de visine pe care il servea alaturi de cartofi si carne. Ea era nemtoaica, din Iecea Mica (sat nemtesc pe vremuri, acuma nu prea mai sunt nemti acolo din cate stiu). 

    Si mai facea ea o mancare care nu stiu cum se numeste, dar care imi placea la nebunie si nu a mai apucat asa imi arate cum se face.. facea un aluat cu cartofi , il framanta bine si modela suluri asemanatoare cu cele pe care le-ati facut dumneavoastra pt gnocchi din care taia bucati de vreo 2-3 cm si le roluia in mana, dupa care le fierbea in apa. Pana aici totul e simplu dar nu stiu mai departe, mama spune ca le fierbea pana scadea apa dupa care le frigea, probabil atunci punea ulei, sau nu stiu. . Dar cert este ca il aceoasi oala le si frigea…dupa care punea cartofii fierti si taiati, le mai frigea putin impreuna si gata.
    Poate stiti dumneavoastra despre ce este vorba.. Si va rog sa ma iertati daca va deranjez cumva.

    Va imbratisez cu drag