Dulceata – gem – de coacaze negre

Acum cateva ceasuri ma gandeam cum sa concep acest articol, intentia mea era sa va arat o poza cu ciorchinii de fructe negre, cu gust aspru, de padure, pe care tocmai ii culesesem si sa va intreb cum le zice… in mod hilar, asta a fost prima recolta din gradina noastra, primul produs propriu pe care l-am gustat si pe care habar nu aveam cum il cheama, pentru ca atunci cand am sadit tufa care a avut drept rod trufandalele, pe ambalajul ei avea desenat cu totul altceva. In fine, nu a iesit ceea ce am asteptat, ci ceea ce internetul m-a lamurit ca sunt coacaze negre. Citind cate ceva despre proprietatile acestor fructe (un adevarat panaceu universal) mi-am spus ca nu suntem prea pagubiti prin faptul ca au crescut in gradina noastra. Am cules doi pumni buni (asta a fost toata recolta) si am purces la a face o dulceata (sau gem) de coacaze negre.

Am pus fructele intr-o craticioara cu 3 linguri de apa rece, le-am dat intr-un clocot si am adaugat zaharul.

Nu a durat 5 minute si am constatat ca aceste fructe contin mai multa pectina decat orice am incercat eu vreodata sa transform in gem, pentru ca dulceata mea era gata.

Mi-a iesit un borcan de 350 de ml. si mai un pic… picul a fost pentru degustare si vreau sa va spun ca e minunata dulceata, as zice ca cea mai buna pe care am gustat-o vreodata, cu un echilibru perfect intre gustul dulce si cel acrisor si o aroma intensa de padure, gelifiata in mod natural, foarte, foarte placuta.

Acuma nu mai imi ramane decat sa sper ca la anul tufa va avea o recolta mai bogata :); barbatu-meu i-a dat ocol si se tot gandestesa incerce sa o inmulteasca prin butasire. Pana cand se va umple gradina cu tufe de coacaz, am pastrat vreo 4-5 ciorchini pe care i-am tavalit, umezi fiind,  prin zahar pudra si cu care am decorat un tortulet:

VN:F [1.9.16_1159]