Prajitura cu mere

• Tweet
• Sharebar

• Tweet

Am mancat acuma ceva vreme o prajitura cu mere care semana mult cu aceasta a carei reteta v-o propun azi. Am cumparat-o dintr-o cafenea intr-o zi cand mi-era cumplit de foame si mi-a placut la nebunie. M-am gandit de cateva ori, oare de aceea mi s-o fi parut prajitura cu mere gustoasa din cale-afara, pentru ca mi-era atat de foame? Am hotarat deci sa fac ceea ce trebuia ca sa imi formez o parere definitiva, asa incat azi m-am apucat de o prajitura cu mere, daca nu identica, in orice caz foarte asemanatoare cu aceea.

• 6 mere mari (cantitatea de mere este la latitudinea preferintelor fiecaruia, e bine totusi sa existe un echilibru intre umplutura si aluat)
• zeama de la 1 lamaie
• 1 cana de zahar
• 1 lingurita cu varf de scortisoara macinata
• 4 linguri cu varf de amidon de porumb (dr. oetker am folosit eu)
• 1 foaie de aluat foietaj cumparat sau facut in casa care atunci cand este intinsa sa aiba dimensiunea de aproximativ 18×37 cm
• 4 oua
• 2 linguri de apa
• 6 linguri de zahar
• 6 linguri de faina
• 4 linguri de ulei de floarea soarelui(sau de rapita, dar nu de masline)
• 1 praf de sare
• 1 varf de cutit de praf de copt

Preparare – Prajitura cu mere:

Merele mele asupra originii carora nu exista dubiu, sunt din gradina socrilor mei:

Merele se curata de coaja si de casuta semintelor, apoi se taie felii sau cubulete dar se pot deasemenea rade. Eu pe ale mele le-am taiat felii, stropindu-le cu zeama de lamaie pe masura ce le-am taiat, pentru a preintampina oxidarea. Odata ce le-am terminat pe toate, le-am amestecat cu 1 cana de zahar (pentru mine placinta e potrivit de dulce, daca va place mai putin dulce sau dimpotriva, si mai dulce, cantitatea de zahar se poate adapta preferintelor fiecaruia).

Se lasa merele deoparte.
Se separa ouale iar albusurile se bat spuma tare impreuna cu cele 2 linguri de apa rece si cu praful de sare. Se adauga zaharul si se continua sa se bata pana cand zaharul se dizolva complet.

Se adauga galbenusurile si se amesteca scurt in compozitie, doar cateva secunde.

Se adauga cele 6 linguri de faina in care s-a amestecat praful de copt si cele 4 linguri de ulei.

Se amesteca cu grija, de pe fundul vasului catre suprafata si numai de jos in sus, fara a invarti circular, incercand sa nu se piarda aerul acumulat in albusuri. Compozitia omogenizata se toarna intr-o tava acoperita cu hartie de copt, se niveleaza si se da la cuptorul preincins la 180 de grade Celsius pentru cel mult 10-15 minute, blatul trebuie sa fie aproape copt fara a se rumeni.

Intre timp, merele vor fi lasat ceva sirop, care se scurge intr-un pahar si se pastreaza (150-200 de ml.).

In merele scurse de lichid se adauga scortisoara si 3 linguri cu varf de amidon.

Se omogenizeaza bine si se distribuie merele deasupra blatului copt pe jumatate (cuptorul nu se stinge).

Deasupra merelor se toarna sosul cu scortisoara si amidon ramas in vas.

Se intinde rapid foietajul (eu am folosit reteta mea de foietaj rapid pe care il aveam in congelator) si se taie cu ajutorul unui cutit foarte bine ascutit mici crestaturi, formand o retea (exista o rola speciala de patiserie care taie in forma asta, eu nu detin asa ceva).

Se transfera foietajul deasupra merelor din tava si se desface pe latime pana la dimensiunea tavii, lasand sa se vada putin din umplutura si creand efectul de retea (de aceea foietajul trebuie sa aiba lungimea tavii, dar sa fie ceva mai ingust decat latimea acesteia).

Se preseaza usor si se da la cuptor pentru inca aproximativ 30 de minute, pana ce se rumeneste frumos deasupra.

Intre timp, se omogenizeaza intr-o craticioara lingura de amidon ramasa cu putin din sucul de mere, apoi se dilueaza cu restul de suc. Se pune pe foc si se fierbe pana ce devine limpede si se ingroasa putin.

Prajitura rumena se scoate din cuptor si imediat se pensuleaza cu sucul de mere, insistand deasupra foietajului, apoi distribuind restul siropului uniform pe toata suprafata.

Se lasa sa se raceasca in tava (merge si calduta, ca noi nu am mai rezistat, prea mirosea frumos) si se portioneaza dupa plac. M-am convins ca n-a fost doar foamea, chiar e o prajitua foarte buna, blatul pufos contrasteaza placut cu umplutura cu gust proaspat de mere si cu foietajul usor crocant.

P.S.: a doua zi e si mai buna… atat de buna, aaaah! Si s-a terminat!