Zuccotto

Zuccotto este un desert italian originar din Florenta. In mod traditional, un strop de brandy este unul din ingredientele obligatorii ale acestui semifredo. Zuccotto poate fi congelat inainte de servire. Asupra numelui acestui desert, wikipedia avanseaza doua posibilitati: una ca ar proveni de la termenul de “dovlecel” (in italiana, dovleac = zucca), datorita formei sale, a doua ca numele provine de la asemanarea formei desertului cu palaria purtata de cardinalii catolici, denumita in italiana zuchetto.Indiferent ce a dat numele desertului, ceea ce conteaza cu adevarat este ca e simplu de facut si foarte gustos:

Ingrediente:

un blat subtire, facut in casa sau cumparat, sau un chec pe care il preferati

500 ml de smantana pentru frisca
2 linguri de zahar praf
1 lingura rasa de gelatina granulata

1 lingura cu varf de coaja de citrice confiata (portocale, lamaie – aroma pe care o preferati)

50 de grame de alune sau migdale natur sau caramelizate (eu am preferat caramelizate, am topit 3 linguri de zahar pana la obtinerea unei nuante aurii, am adaugat migdalele si le-am rasturnat pe o suprafata unsa, unde le-am lasat sa se raceasca, apoi le-am macinat mare)
1 lingura de stafide imbatate in coniac bun

100 de grame de ciocolata amaruie

2-3 linguri de coniac
100 ml. lichior (eu am folosit Baileys)

cacao si zahar pudra pentru decorat

Preparare:

Eu am folosit un blat simplu, facut in casa, din 4 oua + 4 linguri de zahar + 4 linguri de faina:

Am taiat blatul in triunghiuri:

Am captusit un bol de 2 litri cu film alimentar si am tapetat bolul astfel pregatit cu triunghiurile de blat, insiropate cu Baileys:

In continuare, se hidrateaza gelatina cu 2-3 linguri de apa.

Frisca se bate bat, indulcindu-se cu 2 linguri de zahar pudra:

Se topeste pe baie de abur gelatina, pana se lichefiaza. Se amesteca cu gelatina calda (40 de grade) doua trei linguri de frisca, pana la omogenizarea completa, apoi se adauga acest amestec peste intreaga cantitate de frisca batuta, omogenizandu-se bine.

Se topeste pe abur ciocolata, rupta in bucati mici .

In jumatate din frisca stabilizata cu gelatina se amesteca migdalele (in cazul meu caramelizate si macinate mare) stafidele inmuiate in coniac si coaja de citrice confiata:

In cealalta jumatate de frisca se amesteca ciocolata topita, care in prealabil a fost usor racorita (nu fierbinte):

Se toarna in bolul captusit cu blat una dintre creme – eu am pus-o mai intai pe cea de ciocolata, pe care am distribuit-o uniform deasupra feliilor de blat, formand la mijloc un gol. Golul respectiv se umple cu a doua crema, astfel incat sa se obtina un miez de o culoare, inconjurat de a doua culoare de crema; se niveleaza:

Se acopera crema cu feliile de blat ramase, insiropate cu lichior si ele:

Se da la frigider pentru cel putin 2 ore, apoi se rastoarna pe un platou, se ridica bolul si se indeparteaza folia alimentara si, cu ajutorul unor triunghiuri de hartie, se acopera “felii” ale tortului, pudrandu-se cu zahar praf spatiile ramase libere. Se muta triungiurile de hartie deasupra portiunilor pudrate cu zahar, pentru a le proteja, si se pudreaza cu cacao. Daca “galeria”, formata din mari pofticiosi, mai are rabdare, ii mai faceti si o poza intreg… ceea ce eu am abia am apucat, in doar cateva minute subiectul de fotografiat se imputinase dramatic:

O sectiune:

VN:F [1.9.16_1159]