Suc de trandafiri

Autor:

Suc de trandafiri răcoritor și aromat

suc de trandafiri-1

Parcă e uşor pretenţios să numeşti sucul de trandafiri – reţetă. Sau poate că nu, cu toate că se face atât de ușor. În orice caz, de sucul ăsta răcoritor şi super parfumat se leagă una din cele mai frumoase amintiri ale copilăriei mele.

Am locuit mulţi ani din viaţă pe o stradă aproape centrală a Timişoarei, chiar pe malul Begăi, la zece minute de plimbare de catedrală, la două minute de o arteră foarte circulată şi la vreo cinci minute de piaţa Iosefin (care pe vremea aia era unul din cele mai frumoase şi mai vii locuri ale oraşului, dar asta face parte din altă poveste).

Ei bine, în mod paradoxal, strada asta a mea, cu toate că era amplasată atât de central, era un loc umbrit de tei şi de salcâmi, pe care pe vremea aceea rareori trecea câte o maşină. Casele vechi, construite în perioada austroungară sau interbelică, păstrau toate caracteristicile arhitectonice pe care cei nostalgici le leagă mental de „spiritul Timişoarei”.  Zidurile fiecărei case delimitau strict spaţiul public de cel al curţilor interioare.

În aceste curţi, departe de ochii eventualilor intruşi, au crescut multă vreme, de-a valma cu florile de tot felul, legume, zarzavaturi şi pomi fructiferi. Ba mai mult , nu era nimic excepţional să auzi şi cotcodăcit vioi de găină.

Oamenii din aceste case corespundeau şi ei aceluiaşi spirit timişorean, aparţinând tuturor etniilor care au trăit aici multă vreme în bună pace şi cu multe beneficii pentru fiecare. Şi pentru ca peisajul străzii noastre să fie încă şi mai cosmopolit, cam pe când m-am născut eu a venit pe stradă noastră o familie de turci.

Eu m-am trezit cu ei acolo, locuiau la două case de noi, şi Mama Bună îmi spunea deseori, cu amărăciune în glas, că „Turcoaica are inima ruptă”. Şi-aşa am aflat eu că această familie trăise de generaţii întregi pe insula Ada-Kaleh, cea scufundată de comunişti pentru a face loc centralei de la Porţile de Fier.

Ada kaleh

Sursa foto wikipedia.org

Nici eu nu am prins insula, dar din poveştile Turcoaicei am rămas cu imaginea unui paradis pe pământ. Insula cu case curate și vegetație luxuriantă era în aval de Orşova, în mijlocul Dunării. Multă vreme a fost sub stăpânire turcească, apoi austroungară şi de prin anii ’20 a revenit României, locuită fiind în proporţie de 99% de turci (adică mai era câte un miliţian român, câte un activist etc). Pe insulă clima era blândă, creşteau şi rodeau smochinii. Oamenii erau renumiţi pentru rahatul turcesc pe care îl făceau, pentru cafeaua la nisip, pentru cea mai bună citronadă din țară și pentru culturile de trandafiri, din care produceau ulei, parfum şi arome naturale pentru dulciurile lor.

Insula era vizitată permanent de turiști, pentru exotismul ei, pentru modul de viață inedit pe care oamenii îl descopereau acolo și pentru serviciile și prețurile foarte bune, pentru că insularii de pe Ada-Kaleh erau scutiți de impozit.

Turcoaica îşi adusese cu ea, de acolo de unde rămăsese cea mai mare parte a inimii ei rupte, un puiet de smochin, pe care îl sădise în curtea noii case şi pe care îl învelea în scoarţe iarna, păzindu-l ca pe un copil. Mai adusese câteva tufe de tradafiri de Damasc, cei mai aromaţi de pe pământ, din ale căror petale făcea un suc rozaliu și delicios, trataţie răcoritoare şi parfumată de care aveam parte atunci când împreună cu Mama Bună o vizitam şi îi ascultam poveştile despre paradisul ei pierdut.

trandafiri rosa damascena 1

Turcoaica s-a împrietenit cu Mama Bună şi până la urmă i-a oferit unul din secretele ei bine păstrate, cel al sucului răcoritor de trandafiri. Şi datorită ei, chiar şi atunci când Turcoaica a plecat din Timişoara la Constanţa, unde mai avea ceva rubedenii, eu m-am răsfăţat cu sucul de trandafiri în fiecare vară.

Nu m-am gândit niciodată să învăţ cum se face sucul ăsta, dar când prietena mea Tănțica mi-a dăruit acuma vreo trei ani câteva tufe de trandafiri de Damasc, mi-am amintit de aroma verilor din copilărie. Anul trecut am făcut doar dulceaţă de trandafiri, anul acesta, pentru că recolta de flori parfumate a fost mult mai bogată, m-am gândit să încerc să fac şi sucul ăsta. După mintea mea, pentru că reţetă nu aveam. Vreau să va spun că până la urmă a ieşit chiar foarte bine şi gustul, răcoarea şi parfumul se suprapun aproape perfect peste amintirea mea din copilărie.

Timp de pregatire: ore
Timp de gatire: ore
Timp Total: ore
Numar portii: 4 litri
Grad de dificultate: redus

Ingrediente Suc De Tradafiri:

  •  300 de grame de petale de trandafiri de Damasc sau din alt soi foarte parfumat
  • 4.5 litri de apă
  • 4 lămâi mari
  • 400 de grame de zahăr

Preparare Suc De Trandafiri:

1. Trandafirii, cât timp sunt încă întregi, se spală în câteva ape reci şi se scutură bine pentru a îndepărta eventualele insecte şi praful. După aceea, se desfac petalele şi se îndepărtează mijlocul.

2. Se spală foarte bine lămâile, se decojeşte coaja (doar partea galbenă, cea albă este foarte amară) cu un peeler pentru legume apoi lămâile se storc de zeamă. Apa, zahărul, coajă galbenă de lămâie şi zeama celor 4 lămâi se pun într-o cratiţă pe foc, încălzindu-se şi amestecând constant doar până când zahărul se dizolvă complet (așa cum am făcut la rețeta de sirop de soc), apoi se trage cratiţa deoparte.

3. Petalele de trandafiri se pun într-un borcan mare de 5 litri. Se toarnă deasupra apa cu zahărul dizolvat, cu tot cu coaja de lămâie. Se amestecă şi se insistă apăsând petalele de trandafiri cu o lingură, ca să fie imersate pe cât posibil în apă, cu toate că ele au tendinţa de a se ridica la suprafaţă.

preparare suc de trandafiri 1

4.  Se acoperă borcanul cu o farfurioară şi se aşează într-un loc însorit, unde va sta timp de 48 de ore, timp în care se amestecă de măcar 2 ori pe zi în borcan. Ce se întâmplă în aceste 48 de ore e evident în imaginea de mai jos, culoarea şi aroma petalelor se va transmite lichidului.

preparare suc de trandafiri 2

5.  La final, se strecoară sucul printr-o sită deasă, presand bine petalele ca să se stoarcă. Se pune în recipiente potrivite şi se păstrează la frigider. Se serveşte rece, eventual şi cu adaus de gheaţă.

suc de trandafiri-2
Spor la treabă și poftă bună!

Print Friendly
loading...

Poate îți place și:

Ti-a placut reteta?

Aboneaza-te la newsletter pentru a fi la curent cu ultimele retete delicioase

Lasa un comentariu

11 Comentarii la "Suc de trandafiri"


Vizitator
Anonymous
25 iunie, 2016

Bună, mulțumesc pentru rețetă este minunată. Nu se poate păstra sucul m-ai mult timp?

Vizitator
23 august, 2016

Sincer, nu l-am păstrat tare mult timp că l-am băut :). Probabil că merge dacă îl pasteurizați în bain marie sau în cuptor.

Vizitator
25 iunie, 2016

Buna ziua. Am facut si eu acest suc si este …. pur si simplu minunat :))). Felicitari pentru reteta.
Dar am o intrebare: se poate face si cu petale uscate de trandafiri?
Dat fiindca petalele proaspete de trandafir de dulceata se pare ca dispar dupa luna iunie, deja ma intreb din ce sa mai fac de acum incolo :)))
Multumesc frumos si succes in ceea ce intreprindeti.

Vizitator
23 august, 2016

Nu am încercat niciodată :) Înclin să cred că da, dar nu aș putea să vă indic cantitatea nimerită.

Vizitator
Yldus
23 iunie, 2016

Ce frumoasa povestea ta, Laura!
Bunicul meu facea si el Suc de trandafiri, avea o gradinita plina cu trandafiri parfumati de Damasc..Nu stiu de pe unde o fi avut el reteta, dar licoarea obtinuta era o minunatie. Spre deosebire de reteta ta, el folosea sare de lamaie presarata deasupra petalelor proaspete si spalate de trandafiri; freca petalele cu sarea de lamaie pana cand iesea toata culoarea si petalele erau reduse la putin volum. Apoi, adauga apa cu zaharul si lasa borcanul sa se odihneasca la soare( nu stiu cate zile…).
Ieri am dat peste o túfa imensa de trandafiri de Damasc in curtea unei case parasite si in ruina.. Doamne cum mai miroseau acei trandafiri!! Am venit acasa incarcata de flori si m -am apucat sa caut o reteta, alta decat cea a Bunicului…asa am dat de povestea ta , de fotografiile frumoase si de reteta ta.
Acum astept sa se faca licoarea din borcan…
Multumesc si-ti doresc o vara frumoasa.
Yldus

Vizitator
23 august, 2016

Mulțumesc, Yldus, te mai aștept cu drag!

Vizitator
19 iunie, 2016

Frumos prezentat articolul retetei. Ne-ai spus o poveste minunata. Si mie imi aminteste de copilarie. Mama facea reteta cu sare de lamaie. Am sa incerc reteta ta.

Vizitator
viorica
21 iunie, 2015

O poveste care m-a facut sa ma intorc in anii 196..? Am fost printre ultimii turisti cu o excursie, elevii Scolii Normale din Vrsac-Banatul Sarbesc, elevii din clasa doua, si ne-am bucurat de dulciurile vindute de populatia de pe Ada Kaleh, dulceata de trandafiri, rahatul si bauturile racoritoare. Multumesc Laura pentru reteta, Viorika st.

Vizitator
21 iunie, 2015

Ma bucur mult, Viorica :). Eu nu am mai prins insula, era deja sub ape in momentul in care am deschis eu ochii spre lume. Amintirile despre Ada Kaleh, insa, erau foarte vii in perioada aceea. Matusa mea apucase sa viziteze insula si povestea cat de frumos era acolo, Turcoaica noatra isi traia drama stramutarii… E bine sa pastram in memorie lucrurile astea, sa nu se piarda.