Rulada cu crema de portocale

• Tweet

• Tweet

Stiti cum e cand vi se anunta musafiri care urmeaza sa apara peste o ora si nu aveti nimic pregatit? Si musafirii respectivi va intra prima data in casa? Prin aceste sentimente de confuzie si penibil am trecut eu ieri. Sotul meu m-a linistit: “Hai, ca te decurci tu, las-o-ncolo! Te ajut si eu!”. Si m-a ajutat: a facut pozele.

Ingrediente:

1 blat subtire de vanilie, de cumparat – in mod obisnuit, as fi facut un blat de rulada din 4 oua, 4 linguri de zahar, 4 linguri de apa, 4 linguri cu varf de faina – dar graba… stiti cum e!

300 ml suc de portocale proaspat stors
2 oua
2 linguri cu varf de amidon
150 de grame de zahar
1 lingurita de coaja rasa de portocala
120 de grame de unt
50 de grame de ciocolata amaruie

Zis si facut! Am umezit un prosop curat si am asezat pe el blatul, apoi, cu ajutorul prosopului, am inceput sa il rulez strans:

Am lasat blatul infasurat cu prosopul si am trecut la prepararea cremei:

Am batut ouale cu zaharul (putin), am omogenizat amidonul cu putin suc de portocale si l-am adaugat peste oua, apoi am subtiat cu restul de suc si am pus totul pe foc mic:

Am amestecat continuu pana s-a ingrosat compozitia:

Am trecut vasul cu crema fiarta intr-unul mai mare, cu apa rece, amestecand in crema in continuare. Cand s-a racorit pana la temperatura camerei, am adaugat coaja rasa de portocale si untul:

Am mixat si am obtinut o crema foarte aromata:

Am desfacut blatul si am asezat pe el crema, pastrand o treime pentru ornat:

Cu chiu, cu vai, am rulat blatul cu crema (blatul de cumparat nu a fost nici pe departe atat de maleabil cat ar fi fost unul de casa) si l0am pus in frigider pentru cateva minute:

Am uns cu crema exteriorul ruladei si “am pieptanat-o”, cat de cat, cu furculita, ca mi s-a parut tare neingrijita ca aspect:

Pentru ca inca mi se parea ca prea arata a improvizatie, am maruntit 50 de grame de ciocolata amaruie:

Am varsat aschiile de ciocolata intr-o punga de plastic (noua):

Iar punga am aruncat-o la repezeala in cuptorul microunde, pentru un minut, la 1000 de wati. Dupa minutul respectiv, scot punga, o masez…hm… inca simt ceva protuberante, asa ca o arunc inapoi in cuptor si o mai las 15 secunde. Ei da! Acuma nu se mai simte niciun pic de ciocolata netopita:

Am facut o gaura destul de fina, cu scobitoarea, intr-un colt al pungii si cu ciocolata topita am incercat sa urmaresc liniile lasate de furculita pe suprafata cremei de pe rulada; pentru ca mi-a mai ramas putina ciocolata am insistat putin asupra lateralelor:

M-am declarat satisfacuta de acest decor abstract si am pus rulada in frigider. Tocmai venisera oaspetii… le arat oamenilor casa cea noua, schimbam cateva amabilitati, ii intreb de o cafea… ok, e racita bine prajitura:

Vreau sa va spun ca a fost nu buna, ci minunata! Franjurii subtiri de ciocolata devenisera crocanti dar nu m-au impiedicat sa tai feliile frumos, in schimb contrastau placut cu crema onctuoasa si fructata. Aroma.. nu am cuvinte! S-a mancat rulada asta asa cum s-a si facut: la minut!