Cautare in site
x

Un weekend cu pasiune și bun gust la Restaurant Simfonia

Adaugata la de

Vă mai amintiți de ciorba de burechițe pe care am reinterpretat-o nu demult? Ei bine, a fost începutul unei povești frumoase, cu oameni minunați, una din acele întâmplări care merită trăită și povestită, pentru că îți redă optimismul atunci când pare să se năruie și te face să crezi din nou în calitatea celor din jurul nostru, chiar după oricâte dezamăgiri.

Așadar, ciorba mea de burechițe a participat la un concurs culinar, a cărui temă a fost aceea de a reinterpreta o veche rețetă românească. Eu cu burechițele mele am avut succes și, alături de Adela Trofin (adelicii.ro) și Vladimir Marian (printreoale.ro) am devenit fericiții câștigători ai concursului inițiat de Nico Lontras, Johnny Șușală, Alina Vasilescu (de la Hotel Simfonia Râmnicu Vâlcea) și Cosmin Dragomir.

Premiul concursului a fost pentru mine unul de suflet, pentru că mi-a oferit șansa revederii cu niște oameni dragi și șansa de a cunoaște alți oameni, cu totul și cu totul speciali. Așadar, din 25 și până în 27 noiembrie am devenit oaspetele hotelului Simfonia din Râmnicu Vâlcea, cu un bonus special constând într-o sesiune de cooking în bucătăria restaurantului Simfonia, alături de Nico și Johnny și ceilalți doi colegi bloggeri premiați.

Cu toate că drumul până la Râmnicu Vâlcea, oraș pe care îl vizitam prima oară, a fost destul de lung, odată ajunsă aici oboseala mi-a pierit ca prin farmec. Lobby-ul hotelului era plăcut iluminat la ceas de seară, mirosea tare bine iar în jurul meu, numai fețe zâmbitoare. Am fost invitată să-mi iau în primire camera, situată la etajul 1 al hotelului, o cameră mare, aerisită, cu pardoseala acoperită cu un covor gros, de un cafeniu cald, în care mi se afundau picioarele la fiecare pas. Un pat uriaș, un secretaire încăpător, fotolii confortabile și câteva reproduceri după picturi clasice completau decorul simplu și elegant al camerei în care nu aveai cum să nu te simți ca acasă.

Întoarsă rapid în restaurant, m-am bucurat de calde îmbrățișări de la prietenii mei Cosmin, Johnny, Nico și  soția lui Bianca, m-am cunoscut apoi cu Andreea Boacă, vocea hotelului Simfonia care se interesase de parcursul meu în timpul călătoriei, Nicoleta Popa, PR-ul hotelului, familia Alina și Silviu Vasilescu, oamenii care au făcut ca acest business să existe și Adela și Vladimir, colegii mei bloggeri.

A fost o seară în care am avut șansa să degustăm preparatele uimitoare pe care Nico și Johnny le creează pentru restaurantul de la Simfonia, bineînțeles, apariția fiecărui fel declanșând un adevărat fotoshoot, așa cum se întâmplă când se întâlnesc mai mulți bloggeri de food la aceeași masă.

hotel-simfonia-ramnicu-valcea-meeting

Ne-am încălzit sufletele cu pălinca de Zetea, și ea înnobilată de cei doi chefi, prin adausul genial al unor perle de tapioca aromate cu eucalipt, așa încât după un păhărel de pălincă ai o sezanție de răcoare și o respirație proaspătă.

palinca-de-zetea-cu-perle-de-eucalipt-hotel-simfonia-rm-valcea

Mai mult decât orice, însă, atmosfera a fost încălzită de pasiunea lui Nico, cel care ne-a absorbit pe toți împărtășindu-ne cu patimă viziunea lui despre o bucătărie românească reinventată, una care să merite povestită în lumea întreagă.

hotel-simfonia-ramnicu-valcea-nico-lontras-vorbind-despre-bucataria-romaneasca

În această primă seară am avut parte și de un tur al hotelului, ghidul nostru fiind Andreea Boacă, cea care ne-a condus la fiecare dintre etajele cu temă diferită din hotel: primul, clasic, al doilea, mediteranean, al treilea, Hollywood glamour și ultimul oriental. Și uite-așa, după prima impresie atât de frumoasă, a ajuns să mi se creeze convingerea că acest hotel din Râmnicu Vâlcea este un hotel boutique care pune mare preț pe ambianța și serviciile pe care le oferă.

Seara s-a prelungit… până către dimineață, pentru că vremea trece cum nici nu te gândești atunci când povestești despre mâncare cu oameni care îți împărtășesc pasiunea. Ideile inovatoare ale lui Nico, proiectele frumoase ale familiei Vasilescu, cartea lui Cosmin Dragomir, pe care o așteaptă toată suflarea culinară a țării, în care va povesti despre istoria gastronomiei românești, toate acestea ne-au ținut treji ceasuri în șir. Cât pe ce să ratez excursia oferită de Silviu Vasilescu în împrejurimile orașului, cu toate că-mi fixasem telefonul să îmi dea alarma la 9 dimineața… dar nu în ziua respectivă (sâmbătă), ci a doua zi. În fine, cu scuzele de rigoare și micul dejun luat în mare grabă, am reușit să urc și eu în mașina lui Silviu, care ne-a plimbat vreme de două ceasuri în proximitatea unui oraș despre care nu știam mai nimic, dar care are atât de multe de oferit.

Am vizitat atelierul unui meșter popular din Horezu, mânăstirea Horezu, Mânăstirea Dintr-un Lemn, Conacul lui Maldăr și ne-am bucurat de produsele naturale de la Râureni. Mai mult decât orice, însă, m-a bucurat timpul petrecut ascultându-l pe Silviu Vasilescu, în care mi s-a întărit convingerea că familia asta e cu totul specială. La un moment dat, am vorbit despre asta cu cei doi colegi bloggeri și m-am întrebat, în glumă, dacă nu sunt cumva extratereștri. Evident, sunt doar doi oameni minunați care încearcă să dea viață pasiunii lor pentru mâncarea bună și ospitalitatea fără cusur într-un orășel ca Râmnicu Vâlcea.

Pasiunea asta e costisitoare și în același timp, îți acaparează toată viața, așa că nu pot să nu fiu uimită cum, în peisajul HoReCa în care am văzut atâtea idei geniale, atâtea proiecte inspirate ucise în fașă  de aviditatea de câștiguri imediate ale unor investitori, acești doi oameni își asumă misiunea dezinteresată de a fi ambasadori ai bunului gust în orașul lor. O misiune socială, prin care doresc să contribuie în viitor la pregătirea fără cusur a unor generații de bucătari și la creșterea turistică a întregii zone din jurul Râmnicului Vâlcea.

Întorși la hotel, abia am apucat să ne punem șorțurile și să intrăm în bucătărie, unde urma să ajutăm la pregătirea bucatelor noastre reinterpretate ce urmau să se servească în cadrul evenimentului din acea seară.

laura-laurentiu-adela-trofin-si-vladimir-marian-in-bucatarie-la-simfonia-hotel

O șansă extraordinară de a lucra (din nou) sub îndrumarea lui Nico și Johnny, iar pentru Adela și Vladimir, o primă dată care avea să le producă impresii de tot felul, la fel ca mie, de altfel, de la emoțiile cele mai puternice până la bucuria de a învăța lucruri noi sub un mentorat atât de generos și expert. Alături de noi au fost Felician Mureșan și toată echipa din bucătăria restaurantului Simfonia, ocupându-se atât de meniul pentru evenimentul ce urma să aibă loc seara cât și de service-ul obișnuit al restaurantului.

vladimir-nico-si-vasilica-la-hotel-simfonia-in-bucatarie nico-in-bucatarie-la-simfonia

Bineînțeles, eu am fost repartizată la burechițe, sarcină de care m-am ocupat cu și mai mare bucurie când am început să aud comenzile venind din sală, prin care se cerea preparatul propus de mine.  În curând, Adela a fost trimisă să mă ajute la migăloasa mea trebușoară, și împreună am modelat cu spor cele mai frumoase burechițe.

burechite-made-by-laura-laurentiu-si-adela-trofin

Cum au arătat preparatele care s-au servit în restaurant în cadrul acestei seri dedicate bucătăriei românești?

S-a-nceput cu un ”Mizilic” creat de Nico, ce conține un creme brulee de brânză de burduf, un lebăr reinterpretat, servit cu tartar de castraveți murați și hrișcă expandată și un caltaboș cu cremă de hrean. Cei care nu au avut încă parte de genul acesta de experiență, aș vrea mult să înțeleagă că un preparat fine dining oferă nu doar un gust foarte bun, ci și multă finețe, texturi contrastante, o experiență inedită față de un preparat clasic. De exemplu, cu toții am mâncat brânză de burduf, dar crema din acest preparat e de o delicatețe greu de descris, crusta caramelizată e crocantă, caltaboșul are cel mai autentic gust de caltaboș, dar e completat cu textura și gustul special al acelei folii din jeleu de supă concentrată și de crema de hrean, hrișca expandată care învelește bila de lebăr, făcut din burtă de porc coaptă la temperatura mică timp de multe ceasuri, pocnește plăcut între dinți, fiecare element are menirea de a crea senzații și de a completa într-un fel fericit gustul. Nu e vorba doar de aspect în această bucătărie modernă, ci de multe alte lucruri, pe care, evident, e greu sau chiar imposibil să le reproducem acasă, dar de care merită să ne bucurăm atunci când avem șansa să o facem.

aperitiv-nico-lontras-mizilic-la-hotel-simfonia

A urmat ciorba mea de burechițe

ciorba-de-burechite-reinterpretata

Apoi, șalăul propus de Adela Trofin, îmbogățit de chefi cu perle de tapioca cu lămâie și spumă de șampanie.

salau-adela-trofin-la-hotel-simfonia

Tochitura reinterpretată a lui Vladimir Marian, cu o nouă față.

tochitura-vladimir-marian-la-hotel-simfonia

Și în final, în completarea ideii de gust românesc, un desert creat de Nico și numit simplu ”Griș cu lapte”, în care am avut surpriza să descoperim, pe lângă crema gustoasă de griș, turtă dulce însiropată, ”pământ” de ciocolată, dulceață de soc, crocant de caramel și un delicat tuille crocant din spumă de lapte.

desert-nico-lontras-gris-cu-lapte

Din imaginea de mai jos vă zâmbesc cu drag protagoniștii acestei întâlniri, cu bucurie pentru un eveniment reușit și cu speranța altora la fel de frumoase și mai ales, cu speranța că în curând bucătăria românească va depăși clișeul penibil al uniformității ofertelor restaurantelor, pentru că nu e posibil ca de la Timișoara la Galați să ni se ofere aproape invariabil aceleași specialități, fără nicio preocupare pentru inovație și calitate. Și noi toți știm că schimbarea asta se va întâmpla, sperăm doar să fim și noi de față atunci când va fi să fie.

protagonistii-restaurant-simfonia-ramnicu-valcea

Eu mulțumesc mult pentru șansa oferită și aștept cu mare bucurie revederea cu toți cei implicați. Zicea Silviu Vasilescu ceva, despre o întâlnire anuală a pasionaților de mâncare bună și experiențe frumoase, despre locurile speciale din jurul orașului pe care nu am avut timp să le vedem în acest scurt răstimp, despre degustări la cramele Drăgășanilor… eu una, abia aștept, sănătoși să fim!

Fotografii de Cristi Mihai și din arhiva personală.

loading...

Poate îți place și:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

7 comentarii la Un weekend cu pasiune și bun gust la Restaurant Simfonia

  1. Petruta spune:

    Să ştii că te urmăresc cu interes şi am preparat bucate după multe reţete ale tale.
    Cum poate să arate nişte preparate româneşti care după nume par ceva obişnuit, dar de fapt voi aţi făcut o magie în bucătărie, (iată mi-a ieşit şi o rimă :) ). Aspect nota 10, gust cu siguranţă nota 10.
    Îţi mulţumesc pentru toate reţetele şi poveştile pe care le prepari, le trăieşti şi n-i le destăinuieşti.
    Îmi eşti tare dragă :)

  2. Kromania spune:

    super post multumesc frumos

  3. Nora Stauffer (Negru) spune:

    Laura, de multa vreme am vrut sa iti scriu. Sunt fiica profesoarei Negru Victoria si locuiesc in SUA de peste 25 de ani. De citeva luni incoace am gasit pagina ta web dar si anumite prezentari pe YouTube. Am discutat cu mama traditile romanesti din Banat pe care le-am regasit print povestirile si retetele culinare tale. Vreau sa iti spun ce placere imi face sa citesc blogurile si comentarile tale ca sa nu mai spun sa gatesc ciorbele noastre traditional pe care sotul meu American l-e savureaza din plin!
    Thank you and Merry Christmas!!

    • Nora dragă, ce fericită m-ai făcut! Minunată regăsire, chiar și așa, online… dar după atâta timp! Deci tu gătești românește familiei tale, ce frumos! Nu am văzut-o de mulți, mulți ani pe mama ta, chiar mi-e dor de ea, să știi. Practic, de când m-am mutat din zonă, că ne mai intersectam la o cumpărătură și povesteam uneori destul de multe, așa, în plină stradă :). Aș vrea să aflu mai multe despre voi, poți să-mi scrii prin formularul de contact de pe blog și o să-ți răspund în email! Merry Christmas to you, too!

  4. Claudia spune:

    Ce frumos ai povestit, Laura! <3
    Si ce frumoasa cred ca a fost aceasta experienta!
    Felicitari tuturor pentru preparatele deosebite pregatite! Arata exceptional iar gustul cred ca a fost greu de descris in cuvinte.

    • Mulțumesc mult, Claudia! Să știi că a fost o experiență deosebită, într-un loc cu totul special! Sigur voi reveni acolo, poate alături de soțul meu, poate la o altă întâlnire a pasionaților de gastronomiei, ideea e că e un loc care merită vizitat. :)

ARTICOLE RECENTE

CLOSE
CLOSE