Cautare in site
x inchide
PUBLICITATE
Pancove, gogoși ardelenești, rețeta mamei mele

Pancove, gogoși ardelenești, rețeta mamei mele

Reteta de
Adaugata la
PUBLICITATE

Pancove, gogoși ardelenești, rețeta mamei mele. O rețetă de pancove (gogoși) din caietul mamei. Cum se face rețeta de pancove (gogoși) din Ardeal, pufoase și crescute.

Cred că fiecare a adunat în memoria afectivă anumite preparate care îi provoacă amintiri frumoase, evocând Sărbătoarea Crăciunului petrecută alături de familie și pruncii din vecini, în sunet de colinde și clinchet de zurgălăi. Pentru mine, rețeta de pancove ardelenești sau gogoși, pe înțelesul tuturora, este una din cele care mă face de fiecare dată să zâmbesc cu drag, amintindu-mi un moment anume al copilăriei sau al celei mai fragede tinereți.

Aveam vreo 14 ani când, în ziua de Ajun, mai pe seară, mama m-a chemat cu glas grăbit în bucătărie. ”Grăbește-te, ne apucăm de frământat pancove!”, mi-a spus ea. Fără chef și uimită de o asemenea idee ițită cu totul neașteptat la ceas de seară, când pregătirile de Crăciun erau terminate de câteva ceasuri bune, luminițele ardeau în brad, prăjiturile Sumegi, Frumoasa Adormită, cornulețele fragede cu vanilie și un mare Cremeș – specialitățile mamei – erau rânduită cu precizie matematică pe platouri iar tradiționalele sarmale abureau molcom pe plită, mă întrebam la ce-o fi nevoie chiar atunci de pancove.

Chiar atunci, după ce făcusem bucătăria lună și bec (asta era sarcina mea) și toate vasele erau spălate și puse la locul lor și eu aveam ceva mult mai important de făcut, de exemplu să-mi turtesc nasul lipindu-mi-l de geam, trăgând cu ochiul la cetele de colindători care umblă pe drum!

Cu un zâmbet șugubăț, mama îmi spuse ”Uită-te bine, domnișoară, cum se frământă pancovele, că pentru colindătorii tăi le pregătesc! ba, să faci tu bine și să-ți cauți un pahar curat cu care să tai cercuri – cercuri din aluat și-apoi îi sta la plită să le tot întorci de pe-o parte pe alta până ce-or fi gata!”. Vezi doamne, mă mărisem și eu, eram de-acum fată și urma să primesc feciori la colindat pentru prima dată în tânăra mea viață!

Drept să vă spun, în oglindă nu m-am uitat, dar știu sigur că m-am înroșit instantaneu cu tot cu urechi și probabil și cu frunte, până la linia părului. Știți cum e când simți că tot sângele îți pătrunde sub pielea subțire a feței și te îmbujorezi dintr-o dată? Așa mă simțeam și eu, prea rușinată ca să mă bucur de neașteptata atenție pe care urma să o primesc.

Ba mai mult, tata, care, evident, era la curent cu toate ‘celea, devenise brusc (și deloc previzibil) un izvor de înțelepciune populară, turnând la rându-i paie pe foc, în timp ce întorceam cuminte pancovele în uleiul încins: ”Așa, fata tatii, să dănțuie pancovele la fript, că așa te-or dănțui și pe tine feciorii!”, iar eu bombăneam înciudată ”De când sunteți și voi așa niște cunoscători ai tradițiilor și vorbelor din popor?”.

Numai ce-am terminat de fript și de pudrat frumos cu zahăr pancovele, că a apărut prima ceată de feciori. Din fericire, erau colegii mei de clasă și doi vecini de vârsta mea, care se simțeau în noua lor poziție de ”feciori” cam la fel de confortabil ca mine în cea de ”domnișoară”. Așa că am trecut peste rușine și unii și alții, am pufnit în râs și am mâncat cu poftă pancove gustoase.

În anii ce-au urmat, am mai primit de multe ori colindători iar cred că din anul următor deja am făcut singură pancovele. Orice specialități am fi avut pregătite, nimic nu a avut vreodată trecere la colindători ca pancovele calde.

Ingrediente Pancove, gogoși ardelenești

  • 500 grame făină
  • 2 gălbenușuri
  • 25 grame drojdie proaspătă sau 7 grame drojdie deshidratată
  • 50 grame zahăr
  • 250 ml. lapte (sau puțin mai mult, dacă făina are calitate bună)
  • 60 grame unt cu 82% grăsime
  • 1 plic zahăr vanilat
  • coaja rasă de la 1 lămâie (doar partea galbenă)
  • 1 linguriță rasă de sare
  • 500 ml.  Unisol din ulei de primă presă, în care vom prăji pancovele
  • zahăr pudră vanilat pentru presărat la final
  • în plus, puțină făină pentru presărat planul de lucru

Preparare Pancove, gogoși ardelenești

1. Pentru pregătirea delicioaselor pancove ardelenești am folosit Unisol, ulei de primă presă, care a recreat cu autenticitate gustul pancovelor din amintirile mele, pentru că Unisol încurajează reîntoarcerea la rădăcini, la adevăratele valori și, cel mai important, la natural. Fiind un ulei rafinat de floarea-soarelui 100% obținut din prima presare a semințelor, este mai aproape de natură, ajutându-i pe cei care pregătesc mâncăruri acasă, pentru familiile lor, să facă preparate cu un gust mai bogat.

ulei-unisol-2-l-
2. Pentru niște pancove pufoase și bine crescute, nu uitați să scoateți toate ingredientele din frigider cu câteva ceasuri mai devreme, așa încât să fie cu toate la temperatura bucătăriei. Pentru început, punem într-un castronel drojdia proaspătă și o frecăm temeinic cu 1/2 din zahăr, până se lichefiază. Dacă folosiți drojdia uscată, amestecați-o cu 1 lingură de zahăr (din cantitatea totală recomandată) apoi diluați-o cu aproximativ 50 de ml. de lapte călduț.

drojdie-lichefiata-reteta-de-pancove-pas-cu-pas

3. Gălbenușurile se freacă cu sarea, zahărul rămas și zahărul vanilat, apoi se diluează cu laptele călduț, turnat puțin câte puțin.

preparare-pancove-gogosi-ardelenesti-pas-1

4. Se adaugă coaja rasă de lămâie peste amestecul lichid și se omogenizează puțin cu furculița.

pancove-gogosi-ardelenesti-preparare-1

5. Făina se pune într-un castron, cu ajutorul unei linguri, se face la mijlocul acesteia o adâncitură și se toarnă ingredientele lichide, așa cum le-am pregătit la punctul 4. Se adaugă imediat și drojdia activată.

preparare-pancove-gogosi-ardelenesti-pas-2

6. Se frământă aluatul, cu mixerul sau manual, până când se omogenizează bine. Ar putea fi nevoie să se adauge puțin lapte în plus, pentru că nu ne dorim un aluat vârtos sau, dimpotrivă, dacă aluatul e prea moale, putem adăuga 1 lingură de făină în plus. Laptele îl adăugăm lingură cu lingură, doar atât cât va fi nevoie și continuăm să frământăm până ce aluatul este omogen și începe să se desprindă de pe pereții castronului. În acest moment, se începe să se adauge treptat untul topit, dar nu fierbinte, și se frământă în continuare  până ce tot untul este absorbit de aluat, care acum trebuie să fie neted și complet nelipicios.

7. Se modelează aluatul într-o minge, se așează într-un castron uns cu o picătură de ulei, acoperindu-l cu un șervet împăturit în 4, apoi vom pune castronul într-un loc călduț, ferit de curent, ca să crească până își dublează volumul.

pancove-gogosi-ardelenesti-reteta-pas-cu-pas-aluat-framantat

8. Dospirea aluatului poate dura 1-1:30 ore, dar în final trebuie să fie pe puțin dublu ca volum față de momentul în care l-am pus în castron.

pancove-aluat-framantat-crescut-reteta-pas-cu-pas

9. Se presară cu făină planul de lucru, se răstoarnă aluatul crescut și se întinde cu sucitorul într-o foaie groasă cam de 1-2 cm, apoi se decupează cu o formă rotundă. Resturile de aluat rămase de la decupare se pot aduna la un loc, se mai lasă cam 15 minute într-un loc călduț și se decupează apoi alte pancove.

portionare-pancove-gogosi-ardelenesti

10. Într-o tigaie adâncă sau o cratiță, preferabil de fontă, încinsă pe foc mediu-mare, se toarnă uleiul într-un strat generos, pentru că pancovele au nevoie de mult ulei în care să plutească și să dănțuiască, rumenindu-se.

ulei-unisol-pentru-prajitul-pancovelor

11. Pancovele se prăjesc în uleiul încins la 180 de grade Celsius, temperatură la care se vor găti rapid, fără să rămână în contact cu uleiul prea mult timp și fără să absoarbă ulei în exces. ca să stabiliți temperatura optimă a uleiului, dacă nu aveți un termometru cu sondă, puteți folosi coada unei linguri de lemn: dacă în momentul în care băgați coada de lemn în ulei, în jurul acesteia se formează imediat un cerc de bule de aer care sfârâie, uleiul e destul de încins și putem imediat adăuga pancovele în tigaie. Pancovele vor crește spectaculos dacă uleiul e la temperatura optimă și pe măsură ce se rumenesc, se întorc cu o furculiță pe partea cealaltă.

pancove-la-fript-in-ulei

12. După ce sunt rumene pe ambele părți, pancovele se scot pe un platou acoperit cu hârtie absorbantă de bucătărie, ca să absoarbă uleiul în exces, apoi se pudrează generos cu zahăr pudră.

pancove-pudrate-cu-zahar

Se servesc imediat, pentru că nimic nu-i mai bun ca pancovele calde. Poate-or fi bune și reci, dar când ai casa plină de colindători, de obicei nu apucă să se răcească. În interior sunt moi, pufoase și aromate. Poftă mare și Crăciun fericit!

reteta-de-gogosi-ardelenesti-pancove-retetecalamamaro

Iar dacă v-a plăcut rețeta și povestea, împreună cu prietenii mei de la Unisol vă invităm la un mare CONCURS!

Premii:

  • marele premiu- o mașină de pâine Philips
  • 3 premii constând în câte 1 bax Unisol (șase sticle fiecare)

Ce trebuie să faci ca să participi?

Spune-mi, printr-un comentariu la acest articol, povestea rețetei tale preferate de Crăciun, așa cum ți-o amintești din copilărie și Unisol îți oferă o mașină de pâine pentru a readuce pe masa ta gustul autentic din ingrediente naturale, de Sărbători, sau unul din cele 3 baxuri de Unisol din ulei de primă presă.

Perioada de înscriere:

22-23 decembrie 2016, ora 19.

Cum se vor alege câștigătorii?

Vineri, 23 decembrie 2016, la ora 21, veți afla numele câștigătorilor, care vor fi aleși prin tragere la sorți (random.org) și anunțați printr-un update la acest articol.

Multă baftă!

Update 23 decembrie 2016, ora 21:

Dragii mei, mi-ați trimis mesaje atât de frumoase încât mă gândeam că dacă ar fi trebuit să aleg eu câștigătorul, ar fi fost tare, tare dificil. Așa că mi s-a părut o adevărată izbăvire faptul că de data asta norocul a fost cel care a desemnat câștigătorii.

S-au înregistrat 41 de comentarii, din care 39 valide (două persoane au comentat de câte două ori). Cele 39 de nume ale celor care au comentat au fost introduse în mecanismul list randomizer al random.org. (poza din stânga – click pe poză pentru mărire). Am apăsat butonul și cei 39 au fost reordonați, astfel determinându-se cei patru câștigători, cel de pe prima poziție urmând să primească marele premiu iar următorii trei câte un bax de Unisol cu 6 sticle (poza din dreapta- click pe poză pentru mărire).

Așadar, marele premiu – mașina de pâine Philips – merge la Klementina Stepan, iar Gereb Tunde, Irina Cristina Simion și DanaB. au câștigat câte un bax de ulei Unisol. Rog câștigătorii să îmi trimită datele lor de contact prin formularul de pe site pentru a le transmite sponsorilor.


Sărbători minunate, cu bucate alese și liniște în suflet tuturor!

loading...

Poate îți place și:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

45 comentarii la Pancove, gogoși ardelenești, rețeta mamei mele

  1. Service GSM spune:

    Super!

  2. Irina Cristina Simion spune:

    Buna ziua,
    Va rog sa-mi stergeti comentariul anterior cu adresa si telefonul. Eu nu il mai pot sterge. Datele de contact le-am trimis pe e-mail.
    Multumesc frumos!

  3. Irina Nitu spune:

    Povestea retei preferate de Craciun e cu doua ligheane de tabla cu aluat pentru cozonaci, unul mare pentru bunica si unul mic in care framantam eu toata mandra ca o sa-mi iese cel mai bun cozonac, la fel de bun ca a bunicii. Si framantam de zor pana-mi ajungea si cap aluat si cand imi amorteau mainile imi bagam nasul in castronul cu umplututa de nuci ca sa mai prind puteri. Si eram atat de mandra de toata treaba pe care o faceam incat ma laudam la toti musafirii ca eu cu manutele mele am facut cozonacii aia gustosi si pufosi, iar bunica ma privea toata mandra, stia ca toate bataile de cap si incurcatul picioarelor prin bucatarie nu sunt in zadar si ca incet, incet o sa invat sa fac singura cozonaci gustosi ca ai ei.

  4. Nico spune:

    Povestea retetei preferate de Craciun…
    Chiar titlul provocarii a reusit sa ma duca in taramul amintirilor, amintiri incarcate de emotie pentru ca reteta mea preferata este a unei prajituri facuta de mama in perioada sarbatorilor de iarna si acum ea, de acolo de unde este, ma mai ajuta doar sa o fac sa imi iasa bine…
    Prajitura aceasta are marele dar de a ma face pe mine sa simt de fiecare data cand o fac ca are acel ceva dincolo de gust, de atunci… din copilarie. Are fiorul asteptarii sa vina momentul cand trebuia facuta (intotdeauna in Ajun), are gustul fiecarui ingredient in parte si mai mult decat al fiecaruia, al alaturarii fericite a tuturor. Are mirosul din bucataria in care se mai pregateau si alte bunatati, are amintirea muzicii care totdeauna se auzea in casa si mai are ceva de atunci… Pretiozitatea fiecarui ingredient in parte, care pe vremea copilariei mele erau greu de procurat si uneori si mai greu de pastrat pentru momentele speciale cand se preparau bunatati. Nu stiu cati isi mai amintesc de cartelele lunare cu care ne procuram jumatatea de kilogram de faina per membru de familie, jumatatea de litru de ulei scos din butoaie metalice cu pompe manuale si care miroseau de multe ori a ranced, de jumatatea de kilogram de zahar, de cozile inumane care se formau atunci cand iarna, uneori, se aduceau la alimentara lamai si portocale. Nu mai stiu cum se procurau stafidele… Untul? Uneori era facut in casa din smantana de la laptele de vaca pus la prins, alteori obtinut cu greutate si ramanand datori “Doamnei” de la alimentara pentru ca ti-a facut un serviciu sa iti spuna ca in ziua X, se va “baga” unt…
    Dincolo de nefirescul vremurilor, acea situatie de penurie a dat un singur lucru bun. Faptul ca ceea ce se procura cu greu, era altfel pretuit si dramuit.
    Ei bine… reteta, numita de mama “Chec Scump”, isi merita fara doar si poate, numele. Era plin de ingrediente greu de procurat (si cred eu ca si costisitoare), dar in acelasi timp era un dar pretios pentru noi, cei care ne bucuram de fiecare muscatura din feliile lui opulente.
    Este o prajitura pe care eu as putea-o incadra cu succes fie la categoria chec, fie la cozonac sau tort. Si pentru ca este atat de plina de ingrediente, este suficienta o cantitate mica pentru a-ti satisface pofta de “bun”.
    Am reusit sa fac prajitura in dupa amiaza aceasta, pentru poza, dar poza din pacate nu o pot atasa la comentariu :-) Miroase in bucatarie dumnezeieste!

    Dar, iata mai jos reteta iar in paranteza, comentariile mele.

    Ingredientele originale din care ies 2 checuri.
    – 3 linguri ulei sau 2 linguri de untura
    – 1 pachet de unt
    – 500 g zahar (asa este reteta originala, dar eu am pus 300 g. )
    – 1 borcan de iaurt (250 ml)
    – 300 – 400 g rahat (si aici va puteti juca cu cantitatile, eu am pus 200 g )
    – 4-5 oua (eu am pus 5)
    – 1 lamaie (zeama si coaja)
    – 1 pachet praf de copt
    – 22-24 linguri de faina
    Optionale:
    – Nuci
    – Stafide
    – Cacao
    – Coji de portocale confiate, taiate mai mare

    Mod de preparare:
    Untul se freaca cu zaharul pana devin o crema spumoasa, se adauga uleiul si apoi ouale, unul cate unul, amestecand intotdeauna in aceeasi parte. Se adauga iaurtul/laptele batut (s-ar putea sa vi se para ca compozitia „s-a taiat”, dar nu este nicio problema, isi revine dupa ce adaugati faina) si apoi cate 2-3 linguri de faina, pana se termina cele 22 sau 24 adaugate (in functie de cate oua doriti sa puneti si cat de umeda este faina pe care o folositi la prajitura). Consistenta compozitiei trebuie sa fie ca de chec. Se adauga zeama de lamaie cu care s-a stins praful de copt si coaja de lamaie.
    Daca doriti sa adaugati cacao in prajitura, acum este momentul sa scoateti cateva linguri de compozitie in care sa incorporati cacao si pe care sa o adaugati la final, in tava, peste compozitia cealalta.
    In compozitia initiala, se adauga rahatul si apoi ce va mai doriti: nuci, stafide, coaja de portocala confiata…
    Se pune intr-o tava tapetata cu hartie de copt.
    Se coace la 180 g, 30-40 minute, sau pana iese testul cu scobitoarea.

    Dupa cum spuneam, este o prajitura opulenta. In acelasi timp si chec, si cozonac, si tort…
    Miroase dumnezeieste in bucatarie. Nu pot sa gust pentru ca este calda inca, dar… va las imaginatia sa va spuna cum i-ar putea fi gustul :-)

    Sarbatori Fericite tuturor!

  5. Adrian Maticiuc spune:

    Cea mai frumoasa amintire ar fi despre placinta cu mere a bunicii. Am crescut cu ea an de an, si de fiecare data statea langa bunica cand o facea, chipurile ajutam.
    Cum nu era atenta, furam o biluta de aluat pe care o savuram repede, fara ca bunica sa observe.
    De fiecare data cand ma vedea ma certa „nu mai manca ca ti se face rau” sau ” daca vrei sa mananci aluat fa-ti”, dar nu ma interesa si mai luam o biluta.
    O data am vrut sa fac eu o foaie, de unde, am rupt-o toata.

    Acum, in schimb, fac eu placinta, si de fiecare data rad la foi, pentru ca pot manca in liniste aluat.

  6. Mirela spune:

    Dintre toate preparatele făcute de Crăciun rețeta de care îmi amintesc cu mare drag este cea a coșulețelor. Pregăteam împreuna cu mama formele de metal ce le foloseam doar o data pe an, din aluatul fraged formam biluțe egale pe care le puneam cu atenție in formele unse, urma umplutura de gem si bezeaua cu nuca. bineînțeles că mă ardeam la limba cum le mâncam fierbinti?

  7. Irina Cristina Simion spune:

    De Craciun bunica mea facea cei mai buni cozonaci. Imi amintesc ca in compozitia aluatului se punea untura topita de porc in loc de unt sau ulei. Umplutura era din albus nebatut amestecat cu zahar si cacao. Acest amestec se intindea peste aluat apoi se presara nuca macinata si rahat taiat cubulete. Iesea un fel de crema aceasta umplutura.

    Am facut si eu de cateva ori acesti cozonaci cand bunica obosea la framantat. Tin minte ca in ziua cand facea cozonaci nu mai era timp pentru altceva. Dar erau deliciosi si incomparabil cu orice cozonac mancat pana acum.
    Sarbatori fericite!

  8. Cristian Mino spune:

    Cel mai drag preparat de craciun evident sunt sarmalele iar reteta este la fel ca si a ta . Si ar mai fi friptura si carnatii .

  9. Salan Codruta spune:

    Sarbatorile copilariei erau musai legate de bunici. Bradul era impodobit cu nuci invelite in staniol colorat , iar de pe masa plina de bunatati nu lipsea niciodata celebrul hajos, care era framantat de mainile muncite ale bunicii, iar cand ea obosea venea si bunicul s- o ajute. Iar rezultatul era mereu unul delicios, o prajitura umpluta cu nuca sau magiun de prune, care atunci cand era scoasa din cuptor trebuia sa fie”deschisa ca o carte”. Desi bunicii s-au dus demult , amintirile legate de ei sunt mereu vii in sufletul meu.

  10. rapan anca ruxandra gabriela spune:

    Din copilarie imi amintesc cu cel mai mare drag de prajitura”Cuib de viespi” pe care mama o facea atunci cand nu avea chiar tot ce ii trebuia pentru cozonacul traditional de Craciun-da,se mai intampla pe atunci si asa ceva.
    Stiu ca reteta era dupa cea a Silviei Jurcovan,pentru ca mama se inspira din cartea ei de retete: Aluat:
    500 g faina
    25 g drojdie proaspata sau 7 g uscata
    1 lingura de zahar
    1 lingura ulei
    300 ml lapte caldut
    4 galbenusuri
    putina sare
    coaja rasa de ½ de lamaie
    1 plic zahar vanilat
    Umplutura:
    200 g unt cu min 80% grasime
    100 g zahar tos
    1 plic zahar vanilat
    100 – 150 g nuca macinata
    100 g stafide
    50 g coaja de portocala confiata (optional)
    Sirop:
    150 ml lapte fierbinte
    150 g zahar tos
    1 plic zahar vanilat
    In plus – pentru tapetat forma de copt:
    50 g unt cu min 80% grasime
    50 g zahar tos
    Era prajitura preferata a mea si a fratelui meu…Din pacate,mama nu mai e ,asa ca am ramas doar cu amintirea….

  11. Costel spune:

    Friptura de porc la cuptor, o rețetă care am mostenit- o de la părinți și pe care o prepar cu drag de sărbători.

  12. Geor-Gina spune:

    Pentru mine nu exista un preparat traditional care sa aiba mai multa legatura cu Craciunul ca sarmalele.

  13. Lidia A. spune:

    Pentru mine cea mai vie amintire de Craciun este tortul Dobos cu multe, multe foi subtiri si cu zaharul ars pe care noi copiii il furam si il rontaiam fugand prin casa, spre disperarea mamei care nu stia cum sa pastreze tortul intact pentru musafiri. Gustul acela nu o sa il uit niciodata. Craciun fericit si multumesc petnru toate retetele minunate!

  14. LADISLAU Zilahy Tasy spune:

    Imi amintesc cu drag de serile cand faceam turta dulce impreuna cu mama , erau anii 70 , si nu se prea gaseau de toate ca si astazi asa ca pentru a impodobi bradul faceam diferite forme din turta dulce pe care le gauream dupa care le ornam pentru a putea fi agatate in brad . Mai faceam baton de casa pe care il taiam bucatele si il inveleam in hartie de copt taiata partial cu masina de taietei (franjuri) si le inveleam in staniol ! Nu se gaseau bomboane de pom , dar ne descurcam ! Erau zile frumoase alaturi de familie !
    Toata casa era invaluita in mirosul de scortisoara , cuisoare si miere , ciocolata …. si brad !
    Aceasta traditie de a face turta dulce in saptamana dinaintea Craciunului o pastram si astazi si le facem impreuna cu fetele noastre !
    Sa aveti sarbatori imbelsugate !

  15. oana mladinovici spune:

    Craciunul imi aminteste de colaceii impletiti facuti de mama cu faina, apa calduta, sare, drojdie.Acestia erau copti in cuptorul din curte si impartiti fiecarui colindator alaturi de mere si nuci.

  16. Nicoleta G spune:

    Soacra mea din Ardeal face fix asa gogosile. O bunatate si o incantare de fiecare data. Sunt convinsa ca peste ani copiii mei vor asocia gustul copilariei si gogosile facute de bunica. De craciunul copilariei mele imi aduc aminte de scovergile facute pe plita de mama, scufundate intr-un sirop de zahar, cu nuca si scortisoara. In dimineata de ajun noi, copiii mergeam la colindat si femeile imparteau turte pe la vecini.

  17. Lavinia Marcu spune:

    Leagănul copilăriei mele…la bunici,într-un sat frumos din Caraș….sărbători ca în povesti….cu pitaraii+colindat+biserica+bal de Crăciun la căminul cultural….toate îmi lipsesc acum….gustul colacilor și turta acra cu nuca și mac („soveaca”….cozonacul orasenilor de azi) făcute pe vatra îmi rămân mereu în gând !!!

  18. Nicoleta G spune:

    Asa face si soacra mea gogosile. E din Ardeal. Copiii mei adora gogosile facute de bunica, iar bunica le face de fiecare data cand vin nepotii in vizita. Sunt convinsa ca peste ani si ei vor asocia gustul acestui preparat cu vacantele petrecute la bunica. Din perioada craciunului copilariei mele imi aduc aminte de turtele facute de mama in dimineata de ajun. Noi copiii colindam din casa in casa iar femeile mergeau cu impartitul la vecini. Erau scovergi facute pe plita inmuiate intr-un sos dulce.

  19. Eliana Rotaru spune:

    Doamne, cat de frumos povestiti si ce minunate amintiri aveti! Mi-au dat lacrimile de cand ati descris cum va inroseati! :)
    Pentru mine amintirea cea mai draga, haioasa si gustoasa, este a sarmalelor mamei, fierte si coapte molcom la cuptor. Tin minte ca le facea ultimele, in seara de ajun si le lasa noaptea la cuptor. Intr-un an a atipit saraca si sarmalele au scazut pana s-au afumat si mirosea a fum pana la noi in dormitor…dar nici unul nu ne sculam din pat s-o cautam pe mama ci urlam ca nebunii „mamiiii, mamiiii!!” Tin minte si vecinii, cred, patania asta…atata am putut sa strigam! :)

  20. cornelia spune:

    Din copilaria mea, dintre toate preparatele care se faceau de Craciun, imi amintesc cu cea mai mare placere de cozonacul bunicii. Pe langa ca era foarte bun, in jurul lui se desfasura un intreg ritual. Cu o zi inainte bunica aducea in bucatarie o covata din lemn in care urma sa framante coca, se randuiau cele necesare si se facea focul in soba. Din acest momemt nu mai aveam voie sa intram in bucatarie, pentru a nu tot deschide usa care dadea afara si s-ar fi racit inauntru. A doua zi la fel, dar nu ma puteam abtine, mai ales in punctul culminat cand coca era gata si ciupeam din ea si repede o mancam, cad bunica nu era atenta. Ce buna era! In final se puneau cozonacii la copt, iar pentru mine facea unul mic intr-un vas rotund, pentru ca stia ca nu pot astepta pana se racesc ceilalti. Ce special era acel cozonacel …
    Si acum, dupa atatia ani, cand de Craciun ma intalnesc cu prietenele mele din copilarie care au gustat din cozonacii bunicii, inca isi amintesc de gustul si parfumul lor.

  21. Ana spune:

    Cind spun Craciunul copilariei, doua amintiri imi vin in minte: cum mergeam cu colindul un grup de vreo 10 copii pina haaat, departe la vreo … 500 de metri de casa. Veneam cu o sacosa plina de covrigi, mere si nuci (mai stiti sacosele de pinza cu minerele din doua cercuri de lemn?) si cu citeva monede de 25 de bani, fericire mare! Ajungeam acasa infrigurati si uzi la picioare si beam un ceai fierbinte in care bagam bucatele de covrig.
    Apoi amintirea bunicii mele, care scapase, saraca, o dupa-amiaza de mine si iesise in oras sa ia cadouri – cele mai frumoase: o carte sau o papusa si o cutie de bomboane. Bradul se facea de ajun si seara venea Mos Craciun, caruia trebuia sa ii spun o poezie. Pina in anul in care i-am recunoscut pantofii vecinului…
    Si la bucatarie, ce sa mai spun! Bunica facea o noapte alba pentru cozonaci si prajituri. Avea vase de cupru si tavi din Austria, retete fine de cornulete si torturi de ciocolata de la Viena, de la familia strabunicului. Ce buna era lingura de crema luata de pe peretii castronului! Cozonaci cu nuca, dintr-un caiet unde in reteta scria „de doi lei ţaic”, cornulete vieneze, fursecuri cu crema de ciocolata, covrigei de cacao, covrigei cu caimac, placinte cu mere, prajitura cu gem si nuca cu gratar deasupra, aluaturi frantuzesti cu diverse si cite si mai cite.
    Musafiri, mese intinse, asa era la toti vecinii si prietenii lor, nu cred ca se vor mai intoarce acele timpuri, din pacate.

  22. Ionescu Aurelia spune:

    Sarmalutele în foi de vita de vie , o bunătate făcute de mama.
    Cu carne de porc si cu slănină pe deasupra pus în oală la fiert .

  23. Stepan Klementina spune:

    Multe arome imi aduc aminte de Craciunul copilăriei ,dar cel mai pregnant rămâne mirosul de nuca coaptă ,in prajitura Jerbo Szelet,o reteta care nu lipsea de pe masa,apoi mirosul de portocale si a cârnaților fierți si mâncati cu hrean.din păcate,nu mai pot decât sa mi amintesc cu părere de rau ,de tot ce am trăit in copilărie,deoarece in acest an , mi -am pierdut ambii părinți si nimic nu mai e la fel la casa părintească!Anul acesta am gătit eu si ii voi pomeni mereu pt tot ce m-au invatat!Sarbatori cu sănătate tuturor!

  24. Radulov spune:

    Reteta de Craciun a copilariei mele este cea a cozonacilor framantati de bunica pana „asuda grinda”

  25. Popa Marcela spune:

    Daca ma gandesc la Craciunul copilariei mele, in primul rand ma gandesc la mama (imi este foarte foarte dor )

    • Popa Marcela spune:

      Cand ma gandesc la Craciunul copilariei mele, in primul rand ma gandesc la mama (imi este foarte foarte dor de ea). In ajunul Craciunului se impodobea bradul, iar in casa mirosea a brad, a sarmale, a paine proaspat coapta si nu in ultimul rand a COZONAC. Pentru mine, cand in casa simti miros de cozonac si paine proaspat coapta inseamna ca este CRACIUNUL!

  26. PicincuHobjila Viorica spune:

    Imi amintesc, cu mare drag, dor si pofta, de biscuitii spritati…ei bine, mama isi facea mereu timp sa ne framante aluatul, apoi noi, cele 3 fete harnicute, ne apucam si treceam cate o bucata de aluat prin masina de tocat (cu dispozitivele acelea care se ataseaza, de diferite forme); le numaram mai mereu: 20 zburlite, 20 floare, 20 stea etc. Cand le scotea mama (noi cronometram timpul, caci ea era ocupata cu alte mancaruri delicioase), le treceam, asa fierbinti, prin zahar pudra (savurand cate 2-3 :)) ). Nu uitam sa ii punem si Mosului 4-5 biscuitei, pe o farfuriuta, sub brad; uneori rontaia jumatate ori unul, alteori uita, cred, sa guste din bunatatile noastre.

  27. Florina spune:

    Multe arome ne aduc aminte de Crăciun …Mirosul bradului,portocalele,cozonacii…Dar ce păstrăm mereu in suflet e spiritul Craciunului și asta face atât de special sărbătorile de iarnă .
    Rețeta mea preferata de Crăciun e de brăduți de biscuiți cu multa nuca .
    Pur și simplu delicioși și ușori de preparat ,?.

  28. cozia spune:

    draga mea, eu, o cititoare a retetelor tale de a lungul anului, doresc sa ti adresez cu ocazia sarbatorilor, craciun fericit alaturi de cei dragi tie si multa sanatate!

  29. Adriana spune:

    Perioada sarbatorilor din copilaria mea a fost categoric marcata de prepararea turtei dulci cu scortisoara pe care o foloseam la impodobit bradul… rolul meu era sa decupez turtitele cu „gura” unui pahar mic de rachie si sa le fac cu o scobitoare gaurica prin care trageam sfoara sa le asezam in brad. Anul asta eu am preparat aluatul iar copila mea de 4 ani le-a decupat si decorat.

  30. Tui Andreea-Rodica spune:

    Îmi amintesc cu drag de Crăciunurile copilăriei, de bradul din sufragerie, de mirosul de portocale și de Turtele făcute de bunica. Cu multa nuca, zahar, miere, coaja de lămâie și pregătite cu mult suflet pentru a fi împărțite pe 24 de sufletul celor duși de lângă noi. Nu e Crăciun fără turte! Așa ca acum le pregătesc și eu cu mare drag.

  31. Roxana spune:

    Povestea mea de Craciun are miros de mere coapte si scortisoara pe care bunica le pregatea in cuptorul sobei din bucatarie. Adteptam cu nerabdare zilele premergatoare acestei sarbatori ca sa stam, copii fiind, cu ochii pe merele rumene care se inmuiau sub caldura jarului . Nici un miros nu mai seamana cu acel amalgam de parfumuri pe care le simt parca si acum in nari, desi bunicii s-au dus de mult.

  32. Iubesc gogosile! Mi-am propus la anu sa incerc multe retete!
    De Craciun cand eram mici incercam mereu ceva nou, mai ales frusecuri. Nu avem ceva ce repetam mereu. Ne place sa experimentam. Cred totusi ca cel mai des facem cornulete, pentru ca sunt asa usor de pregatit si sunt gustoase. Avem si o reteta fara mult zahar si ies super!

  33. Crăciun Rita spune:

    Îmi aduc aminte de mirosul mirodeniilor din ajunul Crăciunului când mama înmuia turtele pe care le cocea cu 2 săptămâni înainte de ajunul Crăciunului din faina, apa si sare.Framanta aluatul după care cu sucitorul întindea foi pe care le cocea pe plită.Turtele coapte le punea intr- un prosop si le punea la păstrare până în Ajun când le înmuia în sirop făcut din apa , zahar, coaja de portocale, esență de vanilie si rom.
    Înmuia câte o turtă peste care presara zahar si miez de nuca, si tot așa până se terminau toate turtele de înmuiat.

  34. Dana B spune:

    O completare, ca am intrebat-o pe mama daca tin bine minte si asa era (lucrau amandoi in institutii, 23 August si Policolor), citez:

    Aşa era. Mi-aduc aminte că mîncam împreună cu colegii la serviciu. Venea fiecare cu borcanul lui de bunătăți şi aşa serbam Crăciunul. Doamne ferește să fi lipsit careva de la servici în ziua aia că te băga la sabotaj.

    Fiecare cu alte amintiri :)

  35. Dana B spune:

    Eu am amintiri complet diferite de majoritatea.
    În general, de Crăciun, parintii lucrau. Sărbătoarea noastră era revelionul. De Crăciun faceam sarmale, friptură cîrnați, caltaboş, salată de boeuf şi cam atît. Masa o puneam pe 31 noaptea. Cam în fiecare an primeam o juma’ de porc de la Buzău (şi cârnați şi caltaboş plus babic). Nu-mi aduc aminte să fi stat toți la masă în ziua de Crăciun dar pregăteam sau căpătăm de toate şi mîncam împreună doar de revelion. De Crăciun mînca fiecare pe contul lui.
    Se pune?

  36. Cornelia Popa spune:

    Când eram mică, mama mereu făcea de Crăciun faguri. Îmi plăceau și încă îmi plac la nebunie! Datoria mea era să ung cu cremă fagurii și să-i lipesc și să-i păzesc de fratele meu, căci îi devora înainte să apuc să am ceva de lipit. Bineînțeles, distracție mare era atunci când totul se termina și ne ciondăneam care „lustruiește” castronul în care a fost crema, apoi râdeam cu poftă când ne priveam unul pe altul și amândoi eram mozoliți de numa-numa. Faguri dulci și pufoși mereu îmi aduc aminte de Sărbători și de copilărie. Anul acesta mi-a propus să-i fac din nou, încercând să le dau forme de steluțe. Vor fi delicioși și simpatici! :)

  37. Gereb Tunde spune:

    Buna, Laura, ce amintiri frumoase mi-a trezit reteta ta! Si noi primeam tot asa ca pe la voi colindatorii, cu pancove calde, vin fiert, mere si nuci. :) O reteta speciala de Sărbători era carnatul de casa pe care il facea tata, reteta mostenita de la bunicul si la randul lui, el il avea de la bunicul lui! Carnatii nostri erau celebri in toata zona noastra, toata lumea cerea reteta dar tata nu a vrut sa il dea niciodata, a zis ca e reteta secreta de familie :). Se inghesuiau feciorii la colindat si toti aveau pofta de carnatii nostri! Iti doresc Sarbatori fericite!

  38. Doina Judea spune:

    De Craciun in casa copilariei era mare agitatie: sarmale, salata de biof, carnati si cozonaci sau stoarză, o gasca la cuptor si cel putin doua feluri de prajitura pe langa faimosul Cremes. Tin minte ca mama ne iubea asa de mult si dorea sa faca totul pentru noi si nu ne chema la ajutor,ci doar sa o tinem de povesti. Intr-un an stiu ca eram plictisita de vorbit si am luat cutitul in mana sa tai ingredientele pentru salata de biof (boeuf). Copil pana atunci rasfatat, nu am realizat decat atunci ca e mai frumos sa lucrezi in bucatarie alaturi de cei dragi, decat sa culegi doar bunataturile de pe masa, ca spiritul Craciunului e sa ajuti casa sa se pregateasca de sarbatoare, nu doar sa fii musafir. Apoi am devenit bucatarul secundar al bucatariei. Din pacate draga de mama nu mai e, iar eu mama fiind de putin timp, incerc sa fac propriile amintiri cu feciorul meu, caruia ii plac mult aluaturile, iar mie tot salata de biof…dar nu se poate fara Cremes de Craciun.
    reteta pentru crema asa cum mi-o amintesc: 1 litru de lapte se opareste pe foc, separat 5galbenuse se freaca cu 200gr de zahar, 170gr de faina si 3 plicuri dr zahar vanilat. Se adauga din laptele cald in amestec, apoi se toarna tot laptele. Se pune pe foc si se amesteca continuu pana face bule. Se fierbe cel putin 5min.
    Se punea capac pan ce albusurile erau batute spuma cu 5 linguri de zahar si 3 plicuri de vanilie. Sau daca era ajutor, se bateau albusurile in timp ce fierbea compozitia.
    amestecu se facea incet, contratimp cum era toata ziua, cu relaxare in brat si sclipiri de pofta in ochi. Intotdeauna aveam rezervata o cana de cremes sau lins de oale dinadins lasate murdare.
    foile se faceau pe vremuri de dinainte de Craciun, asteptau cuminti pe dulap.
    Cu vremurile noi, eu le-am cumparat intotdeauna.

  39. STROE CONSTANTA spune:

    Imi aduc aminte cu mare placere de Craciunul copilariei mele , de agitatia din bucatarie unde mama pregatea de zor cozonac cu cacao si nuca , cornulete cu rahat , prajitura tavalita , salam de biscuiti cu rahat si nuca si neaparat biscuiti spritati.
    Ei bine, pentru ca mie imi revenea,,cinstea” de a ,,sprita” prin masina de tocat aluatul de biscuiti , a forma minunatii biscuiti parfumati cu lamaie si vanilie si de a-i aseza frumos in tava , tot eu gustam prima din acestia. Sunt foarte usor de preparat , nu este nevoie decat de : untura (eu pun cam 8 linguri de untura la aprox. 800 gr.faina) , 2 oua, 200gr zahar ,1 plic praf copt amestecat in faina , esente de vanilie si lamaie , coaja de lamaie sau portocala, sare, zahar vanilat .Se amesteca totul , se formeaza un aluat care se poate modela si care se trece prin masina de tocat dupa ce se monteaza suportul de spritat. Se coc 20 min la o temperatura medie pana se coloreaza usor, se scot si se pudreaza cu zahar pudra vanilat. Ii puteti pastra mai mult timp intr-o cutie inchisa .
    Pentru mine aceasta este reteta mea preferata de Craciun ,reteta copilariei mele.

  40. Ursu LIana spune:

    Imi amintesc cu drag de turtele (Pelincile Domnului) pe care le faceam cu mama. In bucataria in care duduia focul in soba (da, am copilarit la tara!) mama, cu manecile suflecate, intindea de zor aluatul pe masa din bucatarie ca sa faca o foaie subtire, subtire. Tata era responsabil cu potrivirea focului in soba. Cand aluatul era tocmai bine intins, mama lua aluatul si il punea la copt pe o tabla foarte neteda, pregatita din timp, si care era pusa pe plita la incins. Cu indemanare, foile coapte erau apoi puse pe rand in cosul din nuiele in care mama puse-se mai devreme un stergar curat. Incet, incet cosul se umplea cu turte. Urma apoi insiroparea turtelor si inmuierea lor cu sirop din apa si zahar in care mama punea diverse mirodenii si arome. Treaba cea mai grea o faceam eu (!) : aveam sarcina sa pun nuca macinata si pregatita cu zahar , coaja de portocale, arome, peste turtele inmuiate. Bucuria cea mai mare era cand vedeam cum turtele incepeau sa se inalte frumos aranjate pe farfurie !!!

  41. Alexandra Bozdog spune:

    Eeee grea alegere..doar o singura reteta :)
    De Crăciun cel mai cu drag îmi amintesc cum o ajutam pe mama la prăjituri, era o adevărată placere , mai ales ca de fiecare data mama ma întreba „Ce prăjituri facem anul asta?” Răspunsul era de fiecare data același: Furnica și Vanilie Schnitte ( îmi pare rău nu știu cum se numește românește dar eu asa îmi amintesc de ea sper sa nu fie cu supărare :) ). Erau preferatele mele. Furnica era o foaie de napolitana, crema de cacao, o foaie de pandișpan cu mac iarăși crea de cacao, o foaie pandișpan cu nuca , crema de cacao și o ultima foaie de napolitana. O adoram pentru ca avea cele doua ingrediente favorite ale mele: nuca și mac și era delicioasa de fiecare data. :) Vanilie Schnitte era un blat de cacao(pe care mama îl tăia în doua și ieșeau cam doua de 1cm grosime fiecare), și un blat de vanilie. Se punea un blat cacao, crema de gris blatul de vanilie, din nou crema de gris și blatul de cacao. La final se pudra cu zahar și era extraordinar de delicioasa. Anul acesta din păcate e primul Crăciun pe care nu îl petrec acasă dar gândindu-mă acum la aceste prăjituri cred ca voi încerca să le fac cu mama la telefon desigur ? . De aceea dacă cumva am noroc premiul merge la mămica mea draga pe care o iubesc din tot sufletul meu ❤

  42. Claudia spune:

    Imi amintesc din copilarie de cozonacii galbeni de la atatea oua cu umplutura de nuca sau rahat,alegeam numai miezul galben si pufos, cojile le manca mama, prajitura in foi cu miere si crema acrisoara de la lamaie . Nu exista sărbătoare fără prajituri și mâncăruri care se făceau doar atunci.

  43. Nimic nu se compara cu mirosul de „coptura” in seara de Ajun, iar bunica, moldoveanca, ne rasfata pe toti nepotii cand eram mici cu cozonaci moldovenesti, din aceia cu nuca si cacao sau cu rahat, umplutura mai putina, caci asa e cozonacul adevarat, foarte crescut si pufos, poale-n brau si un fel de „strudele” cu umplutura mai multa pentru pofticiosi.
    Reteta de mai jos este a bunicii, asa cum mi-a dat-o ea, cert este ca trebuie sa repeti de mai multe ori experienta pentru a capata dexteritatea ei.
    Imi aduc aminte si acum mainile ei batrane, cu pielea zbarcita, dar atat de dragi, cum framanta aluatul si cum nepoatele stateam pe langa ea cu sortuletele puse si faceam umplutura, ungeam cozonacii, ii ungeam „tingirile” pentru copt, mai furam din aluatul crud si din compozitie. Iar dupa ce scotea prima tura de cozonaci, poale-n brau si strudele era imposibil sa nu rupem unul cald si sa-l mancam asa. Adevarata fericire, parca vad si acum aburii, simt mirosul, imi amintesc vanzoleala, pe bunicul cum facea foc in cuptorul cu lemne, cum bunica il sudalmea sa se grabeasca, simt gerul de afara si acea bucurie in suflet pe care nu o poti descrie in cuvinte, dar care o voi pastra in veci ca o comoara de pret.
    Cat despre ingrediente, totul este mai „la ochi”, bunica nu facea niciodata retete cu cantarul in fata, mereu improviza cu ce avea la indemana, simtea cu mainile aluatul si acesta chiar crestea incredibil in mainile ei, se lasa invartit si pregatit, iar coptura era minunata, intotdeauna, niciodata nu i se ardeau sau nu-i cresteau, totul ii iesea perfect.

    Strudel cu nuca si visine

    Ingrediente pentru 6 bucati:

    cca 1.5 kg faina buna

    Pentru plamadeala/maia:

    1 cana de faina
    1 cana de lapte fiert
    2 linguri de zahar
    2 pliculete de drojdie uscata
    20 g drojdie proaspata
    putin unt/putin iaurt/putina smantana
    2-3 oua si 2/3 galbenusuri

    Pentru umplutura:

    nuca
    zahar
    esenta de rom
    esenta de vanilie
    albusuri
    visine din compot

    Plus:

    zer/lei/unt topit pentru framantat
    zahar
    ulei pentru uns tavile
    apa+zahar+ulei pentru uns cozonacul dupa ce l-ai copt
    1 ou+ulei+ zahar pentru uns cozonacul crud

    Preparare:

    In primul si-n primul rand cerni faina de 2-3 ori. Apoi faci plamadeala. Pui o cana de faina intr-un vailing, adaugi laptele fiert si cu o furculita omogenizezi totul pana nu mai sunt cocoloase. Adaugi zaharul si drojdia, untul moale, iaurt si smantana. Omogenizezi si lasi la crescut jumatate de ora-o ora. Apoi amesteci plamadeala cu restul de faina.
    La framantat mai adaugi lapte, la nevoie, zahar din cand in cand, dupa gust, iar cu unt topit sau ulei si zer framanti foarte bine aluatul, luand cate putin din compozitia lichida, ungandu-ti mainile si framantand un aluat de cozonac, pe care-l lasi la crescut o ora.
    Intre timp pregatesti umplutura. Nuca macinata o amesteci cu zaharul, zaharul vanilat si esenta de rom, plus albusurile. Visinele le scurgi de zeama. Tavi de cozonac, mai mici si inalte, le ungi bine cu ulei sau cu o bucata de slanina.
    Aluatul il imparti in 6 bucati pe care pe rand le intinzi intr-o forma dreptunghiulara, pe care o ungi putin cu ulei. Iei din compozitia de nuca si cu degetele ungi foaia, apasand, astfel incat nuca sa intre putin in aluat. Pui si visinele si tot asa, le presezi.
    Strangi alautul sul, fara a-l strange prea tare, ci lasa-l mai largut pentru a avea loc sa creasca.
    Pune strudelul in tava si impunge-l cu furculita pe alocuri. Lasa-l la crescut 10-15 minute. Unge-l cu ou, ulei si zahar batute impreuna si da-l in cuptorul preincalzit la foc mai iute la inceput si mai domol la final.
    Scoti strudelul din cuptor si il ungi cu apa cu ulei si cu zahar plus esenta de rom, eventual, si-l acoperi cu un servet curat. Dupa ce auburii l-au patruns poti scoate strudelul frumos din tigaie. IL lasi la racit si-l portionezi.

    Pentru poza puteti vizita blogul meu :)

    https://artasisavoare.wordpress.com/2014/08/09/strudel-cu-nuca-si-visine/

PUBLICITATE
PUBLICITATE
CLOSE
CLOSE